Declară-ți dragostea cu ZdG „Păstrăm cu sfințenie flacăra iubirii aprinsă și cele 3 cheițe ale fericirii: iubirea necondiționată, înțelepciunea și credința”
Două cititoare și-au declarat dragostea prin intermediul Ziarului de Gardă. Tamara Carauș ne-a vorbit despre soțul său și relația durabilă dintre ei, iar Mihaela Gîscă ne-a trimis o poezie, fără a preciza cui îi este dedicată.
„Păstrăm cu sfințenie flacăra iubirii aprinsă”
Tamara Carauș din orașul Bălți ne scrie că a primit în dar un abonament la ZdG din partea nepoatei sale, Felicia, căreia îi mulțumește. Dar declarația de dragoste este adresată soțului său, Gheorghe.
„Am aproape 67 de ani. Soțul meu iubit este cu 5 ani mai mare ca mine. Vă scriu ca prin această scrisoare să-i mulțumesc pentru fidelitate, bunătate, stimă, stăruință, dragostea pe care ne-a dăruit-o pe parcursul vieții familiei noastre. Am fost și suntem fericiți alături de el. Avem rodul frumos al vieții. Ada e fiica cea mai mare, căsătorită cu Ion. Au crescut 2 nepoței: Felicia și Marius. Feciorul, Valeriu, căsătorit cu Corina, au crescut 2 nepoței: Valeria și Ionuț.
Doresc să-mi împărtășesc unele concluzii din viața noastră, să fie ca un sfat: «Aveți mare grijă ce rugați să vă dea bunul Dumnezeu, ce rugați să vă dea viața». Pe când eram școlăriță, împreună cu ai mei colegi din taraful școlii, am fost în excursie în satul Țaul, raionul Dondușeni. Am admirat și renumitul parc care m-a fermecat cu frumusețea sa. M-am gândit că dacă îmi va propune vreun băiat să-mi fie mire din acel sat, voi fi cea mai fericită de pe pământ. La fel și soțul meu, când era măricel, le-a zis părinților că se va însura cu o fată din orașul Bălți. Așa și a fost.
Era sărbătoarea Duminica Mare. El, fiind muzicant, cânta la acordeon la o nuntă în satul Cubolta. Acolo și ne-am văzut pentru prima dată. Doi ani l-am așteptat să facă armata. Eu aveam 17 ani și jumătate, el – 22 de ani și jumătate. Am jucat nunta în satul lui natal, Țaul, visul meu. Am fost și sunt fericită alături de soțul meu drag, înconjurată de copii și scumpii mei nepoței. Toți îmi sunt dragi și scumpi, și-i iubesc mult. Mulțumesc Domnului pentru toate!
Mai repet încă o dată: «Aveți grijă ce rugați să vă dea viața». Când eram mai tineri, soțul spunea că bine ar fi să primim pensii la tinerețe și apoi, fiind mai mari de vârstă, să lucrăm câte zile vom avea. La 54 de ani soțul s-a îmbolnăvit. La început i-a fost afectată inima, apoi creierul și nu demult iarăși inima. A început să primească pensia înainte de a ajunge la vârsta de pensionare. Am trecut peste aceste necazuri cu multe lacrimi, dar cu mare speranță. Avem grijă unul de altul și niciodată nu uităm că tare am vrut să fim mulți ani împreună. Păstrăm cu sfințenie flacăra iubirii aprinsă și cele 3 cheițe ale fericirii: iubirea necondiționată, înțelepciunea, credința”, ne-a scris Tamara Carauș.
O altă cititoare, Mihaela Gîscă din Chișinău, a trimis o poezie de dragoste, fără a ne spune însă cui îi este dedicată.
Curaj să mă-ntreb
Și dacă într-o zi îmi treci prin amintire
Fără să te-ntreb de felu-mi la final, „și dacă?”
De unde ți-ai lua atunci curaj să-mi reproșezi ostil la despărțire,
Cu frica ta, ce s-ar pretinde deranjată?
Și dacă ca impuls îți vine nebunia
Și vii supus să-mi recunoști cum mă iubești…
Ai mai avea, te-ntreb, nesigur și-n neștire
Curaj să nu mai pleci?
Și dacă tot așa îți recunosc și eu umil
Că mi-e tot drag de tine de o vreme
Eu știu că n-ai prea vrea să tolerezi
Dar dac-ajungem să plecăm ținându-ne de mână?
