Valsul tancurilor transnistrene în era războiului din Ucraina

Zilele trecute la Teatrul „Satiricus” a fost readus în scenă spectacolul „Valsul tancurilor”, după piesa Irinei Nechit. Spectacolul aduce în atenție drama participanților la războiul ruso-moldovenesc din 1992, uitarea noastră a tuturor de-a lungul celor 3 decenii care au urmat și superficialitatea modului în care abordăm războiul.

Piesa începe cu o serie de martori, victime și participanți la luptele din 1992 din regiunea transnistreană, care povestesc în fața presei și a publicului cum au fost bombardați, atacați, cum erau nevoiți să se salveze și să salveze pe alții în condiții extreme, cum și-au înmormântat oamenii dragi. Doar că reporterii și spectatorii de azi au o dificultate de concentrare, e tot mai greu să asculte și să înțeleagă acele mărturii, dar și oamenii de atunci par să se facă tot mai neînțeleși, mai retrași, parcă ar fugi de amintiri, ca de răni.

Piesa continuă cu o apariție grotescă a unui star american, Brad Pitt, care ar fi venit la un moment să viziteze regiunea transnistreană și chiar să cumpere un tanc. Venirea starului i-a înviorat pe toți, inclusiv pe jurnaliști, care au considerat o ocazie excelentă de a merge la Tiraspol pentru un reportaj mai mult despre star, decât despre fărădelegi și traume.

Contrapunerea tăcerii societății și a modului indolent al presei de a aborda victimele războiului din 1992 cu înviorarea isterică a tuturor atunci când în regiune vine un star, arată foarte bine distorsiunea valorilor care ne face să uităm, să neglijăm, suferințele apropiaților și să ne angajăm în multiplicarea strălucirii unor necunoscuți.

Simbolul vedetei Brad Pitt a scos la iveală nu doar defectele societății moderne de la Chișinău, ci și proverbiala corupție a regimului autoproclamat, accentuând modul obscur care a favorizat apariția oligarhilor locali din regiune.

„Am folosit metafora cu Brad Pitt, pentru că m-a indignat faptul că celebrul actor cumpărase în 2011 un tanc sovietic la Budapesta, unde filma lungmetrajul „World War Z”, un film despre război, firește. A cumpărat tancul și l-a dus la vila lui din Los Angeles.

M-a deranjat atitudinea facilă, iresponsabilă față de războaiele adevărate, devastatoare, lipsa de compasiune față de victime. Într-un fel, gestul faimosului actor dezvăluia lipsa de memorie a societății moderne în general, absorbite de distracții, consum, fascinate de viața artificială din filme, din desene animate, din jocuri video și indiferente față de tragediile care se întâmplă pe planetă, în realitate, tragedii produse de conflicte militare, politice, geopolitice”, explică Irina Nechit, autoarea piesei.

Uitarea unui război, trivializarea tragediilor victimelor sunt niște erori serioase ale societății, dar care ar fi soluția? Cum ar putea omenirea să țină minte că un război e suferință pentru unii, degradare morală pentru alții sau aprofundarea pornirilor dictatoriale pentru ceilalți?

Autoarea piesei a menținut pe scenă în permanență un personaj care ar putea să ajute tuturor să aleagă pacea și integritatea în detrimentul războiului și corupției. Personajul se numea Moartea și amintea, discret, și celor din scenă și celor din sală, că în fața ei toți sunt egali și că dincolo nu trece nimeni nici cu tancul, nici cu sacul de bani sau cu palatele și că pietrele de pe suflet și de pe conștiință ar putea fi tot mai greu de dus.

Denumirea de „Valsul Tancurilor” este explicată prin modul impropriu de a aduce odioasele tancuri și alte mașini de război din Rusia în zona artelor scenice, după ce mai multe televiziuni rusești au elogiat exercițiile militare cu tancuri și artiste de balet, dansând pe melodia renumitului vals al lui Eugen Doga, „Gingașa și tandra mea fiară”.