[Interviu] Nicolae Timofti: Nu sunt preşedintele deputaţilor

Interviu cu preşedintele R. Moldova,
Nicolae Timofti:

— Dle Timofti, aţi fost felicitat de multă lume. Ce urare v-a emoţionat cel mai mult?

— Prima felicitare a fost din partea preşedintelui Băsescu. M-a felicitat apoi, într-un scurt interval de timp, dl Ianukovici, apoi dl Viktor Orban şi dl Ungureanu, premierul României. Cei care m-au  felicitat mi-au dorit să depăşesc toate greutăţile şi să contribui la prosperitatea poporului nostru. E clar că, atunci când eşti prima dată în această postură şi primeşti felicitări, ai emoţii.

—  Dar Medvedev sau Putin, cum v-au felicitat?

— Ei nu mi-au telefonat. M-a felicitat patriarhul Rusiei, preasfinţitul Kiril.

—  Ceilalţi preşedinţi, M. Snegur, P. Lucinschi, v-au felicitat?

— Da. Mi-au dorit să-mi fac lucrul cât mai bine, pentru că, a fi preşedinte, e destul de greu. Le-am promis că voi găsi timp să mă întâlnesc cu domniile lor, pentru un schimb de idei. Au experienţă, de viaţă şi de conducători de stat, iar eu am nevoie de experienţa lor.

—  Vladimir Voronin sau cineva din PCRM v-au telefonat?

— Nu, nu mi-a telefonat nici dl Voronin, nici altcineva din PCRM. Deşi, vreau să vă spun că, la Curtea Constituţională, când a fost validat mandatul, şi cu dl Reşetnicov, şi cu dl Sârbu ne-am salutat colegial. Înţeleg că ei sunt politicieni, luptă, au o poziţie pe care şi-o apără. Aşa-i într-o societate democratică.

—  Ce aţi putea prelua din cei 8 ani de preşedinţie ai lui  Vladimir Voronin, pentru a implementa pe perioada mandatului dvs.?

— Ar trebui să studiez atent activitatea sa. Eu ştiu… În popor este o vorbă: tot răul cu binele său. Ca om de stat, nu aş putea spune că dl Voronin a făcut doar rele. Poate a făcut anumite lucruri cu care nu este de acord o anumită parte a societăţii sau chiar întreaga societate, dar eu aş vrea să evit acum aprecierile.

—  Să revenim la 2001. De ce, odată cu venirea comuniştilor la guvernare, aţi fost demis din funcţia de preşedinte al Curţii de Apel?

— Nu cunosc motivul. Au venit comuniştii şi au făcut un fel de curăţenie, una în felul lor. Am nimerit şi eu în acel proces. Nici acum nu ştiu de ce am fost demis. Nimeni nu mi-a explicat nimic.

—  Voronin v-a contactat vreodată să vă ceară ceva, atunci când eraţi judecător, iar el preşedinte?

— Niciodată. De fapt, nicio putere nu m-a contactat. Cred că toţi au ştiut că eu nu prea folosesc telefonul. Nu sun pe la judecători, şi toată lumea cunoaşte asta. Mă mândresc că am avut putere de rezistenţă. Deşi, încercări întotdeauna sunt.

—  Aţi primit  cumva mesaje de la oameni care v-au spus că nu trebuia să acceptaţi preşedinţia?

— Nu am avut astfel de mesaje. M-au sunat mulţi prieteni, rude, colegi. M-au felicitat şi mi-au dat de înţeles că mi-am asumat o responsabilitate mare, în condiţiile în care se află acum R. Moldova. Sunt de acord cu ei, deoarece aşa şi este.

—  Mandatul dvs. e de 4 ani. Nu este exclus să fiţi preşedinte cu o altfel de majoritate parlamentară, poate chiar comunistă, după alegerile următoare. Cu certurile care au şi început în AIE, cu această opoziţie destul de gălăgioasă, cu toate dedesubturile politicii de la noi, credeţi că veţi rezista?

— Preşedintele este al întregului popor, deci, eu nu sunt preşedintele deputaţilor care, pur şi simplu, au respectat o procedură constituţională: au acumulat semnăturile cuvenite, au organizat procesul de votare şi, prin votul a 62 de deputaţi, am fost ales preşedinte. Mai departe ce va fi, cum vor evolua lucrurile, e greu de prezis, dar sper ca AIE să-şi continue activitatea în actuala componenţă şi să-şi realizeze programul de guvernare propus cetăţenilor, care are genericul „Libertate, democraţie bunăstare”. Dacă acest program va fi realizat, atunci noi, împreună, vom câştiga. Nu câştigă doar AIE, ci întreg poporul, pentru că sunt prevederi importante în programul AIE.

—  Totuşi, credeţi că aţi putea renunţa la mandat înainte de expirarea acestuia?

— E prematur de spus ce va fi. Eu nu mă ţin de fotoliu. Am spus de la început că am venit într-o anumită conjunctură politică. Am făcut acest pas conştient, în interesul instaurării liniştii în societate şi, dacă vom reuşi, înseamnă că nu am greşit când am acceptat; dacă s-ar întâmpla, Doamne fereşte, ce spuneţi dvs., atunci nu ar fi bine pentru popor, nu pentru mine personal, pentru că eu nu am fost preşedinte şi, dacă s-ar decide să nu fiu, asta fiind o soluţie, atunci nu mă voi ţine de fotoliu. Cred, însă, că AIE e capabilă să-şi realizeze programul asumat, să lase la o parte toate divergenţele şi problemele şi să muncească pentru acest popor.

—  Care, în opinia dvs., e cea mai grea problemă a cetăţenilor R. Moldova, care ar trebui rezolvată prioritar?

— În primul rând, trebuie să se intervină la nivel  economic. Asta mi se pare cel mai important. Oamenii vor bunăstare. De rând cu bunăstarea, sunt probleme legate de libertatea de a circula. Cred că e nevoie să dăm semne că dorim integrarea în UE şi să facem paşi concreţi în această direcţie. Trebuie să obţinem dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor, astfel încât ei să poată ieşi şi intra liber în R. Moldova.

—  S-a tot vorbit că aţi fi omul lui Plahotniuc, apoi că Ghimpu v-a propus în această funcţie. S-ar putea spune că sunteţi omul lui Filat… În ce relaţii sunteţi cu ei?

— La funcţia de preşedinte m-a propus AIE. Nu pot spune că am relaţii speciale cu cei trei lideri ai AIE. Cu ei am relaţii normale. Cel mai în vârstă în politică e dl Ghimpu. Îl cunosc încă dinainte de 1990. Vreo jumătate de an, a fost şi judecător, fiind jurist de profesie. Fiind parlamentar, am lucrat împreună în diferite comisii, am elaborat împreună proiecte de legi. Ne cunoaştem deoarece am activat împreună. Cu dl Filat mă cunosc mai puţin. Cu ceva timp în urmă, am avut ocazia să ne vedem la un prieten comun. Nici înainte, nici după, nu ne-a legat nimic, dar mi-a lăsat o impresie bună. De Plahotniuc pot spune doar că, în afară de comisiile de reformare a Constituţiei şi a justiţiei, unde am fost membri, d-lui fiind prim-vicepreşedinte al Parlamentului, am avut unele discuţii. Prima dată când s-a apropiat de mine, mi-a spus că este mulţumit de cunoştinţă şi că a auzit despre mine doar de bine. Atât.

—  Unii, totuşi, afirmă că Plahotniuc ar controla justiţia…

— Se pot spune multe. Şi pe mine unii m-au inclus în nişte liste. Cred că cei care fac asemenea declaraţii sunt nişte bolnavi. Dacă au dovezi, să le prezinte. Cât mă priveşte, spusele lor sunt aberaţii, minciuni crase, despre care nu vreau să discut. Trebuie să dai dovadă de multă obrăznicie ca să poţi îndruga asemenea minciuni. Niciodată nu m-am judecat cu mincinoşii. Nu am s-o fac nici acum.

—  Sunteţi sau nu de acord că, în R. Moldova, există judecători corupţi?

— Cât am fost la CSM, am dat acordul să fie traşi la răspundere mai mulţi judecători implicaţi în corupţie. Acest flagel există în toate sferele R. Moldova, nu doar în justiţie, fapt recunoscut de toată lumea. Problema e cum ne debarasăm de el. Am mai spus şi veţi vedea în curând cum vom lupta cu corupţia, după ce vom întreprinde acţiuni concrete. Cred în capacităţile corpului judecătoresc. Pot spune că nu toţi judecătorii sunt corupţi. Sunt şi judecători cinstiţi, care trăiesc doar din salariu şi doresc să lucreze pentru a face dreptate. Cu regret, există şi un grup de oameni ajunşi din întâmplare în funcţie sau care au încălcat jurământul depus.

—  S-a discutat mult pe marginea unei acţiuni a dvs., când aţi depus o acţiune disciplinară pe numele lui Aureliu Colenco, după care aţi retras-o. Ce s-a întâmplat de fapt?

— A fost aşa ceva. Am respectat legea când am iniţiat procedura. Apoi, când a fost adoptată legea despre lichidarea instanţelor economice, el s-a adresat la mine. Suntem şi noi oameni. Am crezut că, în situaţia în care instanţele economice dispar, pentru că acolo era marele focar, nu ar mai fi sensul de a-l pedepsi pe Colenco pentru o încălcare minoră, comisă pe un caz nelegat de corupţie. Dacă şeful statului e în drept să graţieze un criminal, de ce eu, având dreptul de a-mi retrage acţiunea, nu pot să o fac? Ştiu că apar suspiciuni, dar am procedat legitim.

—  E Colenco un judecător corect?

— Nu îl consider corect şi i-am spus-o în faţă, dar şi de la tribună. El, dar nu doar el, face probleme. Aceşti oameni, prin comportamentul lor, au ştirbit autoritatea justiţiei.

—  Dorin Popovici insistă să redevină judecător. Dacă instanţa de judecată îi va da dreptate, dvs., în calitate de preşedinte, va trebui să semnaţi decretul de numire a sa în funcţie. Cum veţi proceda?

— Dacă ar fi o hotărâre judecătorească, ar trebui să fie obligatorie pentru toţi, inclusiv pentru preşedinte. Într-o astfel de situaţie, nu avem alte posibilităţi de acţiune decât conform Constituţiei. Nu se ştie ce va fi atâta timp cât dosarul e în judecată.

—  Cunoaşteţi mai bine cazul Popovici. Merită să revină în funcţie?

— Eu mi-am dat votul pentru eliberarea sa din funcţie. Acum, însă, nu vreau să influenţez hotărârea instanţei de judecată, şi nu voi spune mai multe în acest sens.

—  Foarte multă lume are încredere acum în dvs., aţi candida, la alte alegeri, pe listele vreunui partid?

— În niciun caz. Am mai spus că nu am venit să fac politică. Dacă se va ajunge la sfârşit de mandat, mă voi gândi cum să procedez. Nu aş mai putea reveni în sistemul judecătoresc, deoarece peste 1 an şi 9 luni voi împlini o vârstă ce nu-mi va permite să mai fiu judecător.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Victor MOŞNEAG