Copiii judecătorilor tac
La 8 octombrie ZdG a publicat un articol intitulat „Copiii judecătorilor devin judecători„, ce aborda situaţia în care o mare parte a celor admişi la studii la Institutul Naţional de Justiţie (INJ) sunt rude ale diferitor judecători şi procurori. Semnale cu probleme privind înscrierea la studii ne parvin din momentul deschiderii acestei instituţii. Deşi e un subiect de interes public, timpul ne-a forţat să amânăm această discuţie în paginile ziarului. O parte dintre cititori se supărau că nu scriem pe această temă, iar după ce am scris – două persoane au declarat că nu vor mai citi acest ziar.
A doua zi după publicarea acestui articol, au sunat trei persoane dintre cele vreo 25 nominalizate în articol. Toate trei ne-au declarat că articolul le lezează demnitatea şi onoarea. Doi ne-au ameninţat cu acţiuni în instanţă, iar unul ne-a declarat că «jurnalismul este cea de-a doua profesie, ştiţi voi care e prima».
Am revenit la lecturarea propriului articol, împreună cu Doina Costin, consultant juridic al Centrului pentru Jurnalism Independent, care îşi expune punctul de vedere mai jos. Am recitit şi singură articolul, verificând dacă nu am strecurat cumva expresii injurioase sau lezante.
Ruxanda Pulbere, una dintre persoanele care ne-a contactat după publicare, a declarat că ea nu are rude printre judecători şi că pentru ea este inadecvat titlul „Copiii judecătorilor devin judecători”. Menţionăm şi confirmăm că acest titlu nu se referă la toate cele vreo 25 de persoane citate în articol, astfel cum şi în alte articole din alte publicaţii titlul nu se va referi la toate persoanele nominalizate sau citate.
Liuba Brânză ne-a sunat şi ne-a informat că este soţia lui Sergiu Brânză, declarându-ne totodată că «Sergiu Brânză nu are rude la INJ. Este josnic ceea ce faceţi. Trebuie să vă clarificaţi mai întâi. Nu avem nimic cu Ion Brânză». Confirmăm şi noi că în articol nu se spune că aveţi vreo relaţie cu Ion Brânză.
Veaceslav Didâc, director adjunct al INJ, părea foarte nemulţumit când a sunat. «E un ziar neobiectiv. Copiii mei demult au absolvit instituţiile, mă sună oamenii şi mă întreabă ce copii am la INJ. Sunt prostii ce aţi scris. Nu degeaba se spune că „jurnalismul e a doua profesie”, stiţi care este prima. Ce, copiii judecătorilor nu au dreptul să înveţe unde vor? Aţi pus întrebări proaste. Să vă învăţaţi a pune întrebări, dacă nu ştiţi, să vă duceţi undeva să învăţaţi”. E doar o parte dintr-un monolog lung al lui Veaceslav Didâc la adresa mea şi a ZdG. Trebue să remarc încă o dată că în articol nu am scris că Veaceslav Didâc are copii la INJ, este scris doar că e formator, director adjunct şi că a predat tactica criminalistică, fapt pe care nu l-a negat nici Dumnealui, nici alţi colegi de la INJ.
Expresia «Formatorii au deseori nume comune cu studenţii, iar uneori nu au nume comune, dar au grade directe de rudenie cu ei» este cea care a deranjat cel mai mult. Menţionăm, însă, că «a avea nume comun» nu înseamnă a avea rude, asta poate însemna, pur şi simplu, că oameni cu numele Gurduza, Istrati sau Spoială mai există, fără să fie neapărat fiica sau fina de cununie a unui formator sau nora unui preşedinte de instanţă judiciară.
M-au întristat cele trei apeluri. Pentru că m-au sunat trei persoane cu poziţii serioase în sistem, cu abilităţi şi cunoştinţe, şi niciuna nu s-a interesat despre faptul dacă această problemă există sau nu, şi dacă fiii judecătorilor şi procurorilor ajung cu adevărat să fie înscrişi prioritar la studii la INJ şi dacă e aceasta o problemă şi dacă există vreun semn de coruptibilitate în acest sistem. Cu atât mai trist e că nu a sunat niciunul dintre fiii sau finii exponenţilor acestui sistem.
Am încercat să îi întreb pe toţi trei dacă acest fenomen există. «Nu mă citaţi cu nimic, nu vă răspund, nu mă interesează. Eu candidez la funcţia de judecător şi acest articol îmi poate cauza prejudicii», ne-a spus Ruxanda Pulbere.
Veaceslav Didâc a confirmat că a lucrat ani în şir procuror şi a efectuat multe anchete, dar nu a sesizat să existe vreo problemă cu relaţiile de rubedenie dintre judecători şi studenţi.
La momentul scrierii acestui articol, ţineam în faţă o listă cu studenţii şi absolvenţii INJ. Peste 25 dintre aceştia sunt fii, fraţi, fini de judecători, procurori, profesori de drept. Lista se completează în fiecare zi, pentru că alţi cititori, care nu au renunţat să citească ZdG, vin cu detalii despre relaţiile de rudenie din acest sistem.
Am recitit „Regulamentul de ordine interioară al INJ”, „Ghidul privind prevenirea şi soluţionarea conflictelor de interese în cadrul sistemului judecătoresc”, „Codul de etică al judecătorului”. Există suficiente momente care ar fi trebuit să motiveze orice angajat al INJ, dar şi pe unii formatori – tot ei judecători, procurori, experţi în drept şi chiar pe studenţi să se autosesizeze pe acest subiect.
„Personalul administrativ şi cel didactic dispune de următoarele drepturi: – să participe la soluţionarea problemelor ce ţin de activitatea Institutului; să fie imparţiali şi obiectivi în procesul de evaluare a cunoştinţelor audienţilor”, se spune în Regulamentul de ordine Interioară al INJ. Tot acolo scrie că „se interzice să comită fapte (acţiuni sau inacţiuni) care pot prejudicia reputaţia personală, reputaţia Institutului; să exercite, la locul de muncă, activităţi ce nu ţin de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu”. La momentul în care citeam acest fragment, tocmai am primit de la un cititor o listă cu erori comise la admiterea din anul curent. „Regulamentul cu privire la organizarea concursului cu privire la admitere în cadrul INJ” are rigori foarte stricte şi încălcarea acestuia ar constitui o problemă serioasă pentru activitatea INJ.
Nu le dezvăluim acum. Facem o invitaţie deschisă, în scris, conducerii INJ, Consiliului Superior al Magistraturii, dar şi instituţiilor abilitate cu scanarea coruptibilităţii în instituţiile publice, la o dezbatere publică cu privire la chestiunea admiterii în INJ. Această metodă ne va permite să răspundem civilizat şi argumentat la întrebările publicului plătitor de taxe.
Alina RADU
