Când va deveni R. Moldova membră a Uniunii Europene? Greșelile și promisiunile PAS, relația cu opoziția. Candidat la președinție? Marcel Spatari, la Podcast ZdCe
„Angajamentul nostru este să fim gata să semnăm Tratatul de aderare în 2028 și să aderăm în 2030”, a declarat Marcel Spatari, președintele Comisiei parlamentare pentru integrare europeană, deputat al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), invitat la Podcast ZdCe.
Deputatul a răspuns la întrebări referitoare la procesul de integrare europeană și etapa la care se află R. Moldova, afirmând că ritmul de implementare a reformelor este bun și că majoritatea proiectelor de lege sunt planificate pentru anul 2026.
Marcel Spatari s-a referit și la integrarea europeană a regiunii transnistrene, și la condițiile în care s-ar putea produce. De asemenea, clarifică poziția autorităților de la Chișinău referitoare la o posibilă decuplare a R. Moldova de Ucraina, în procesul de integrare europeană. Deputatul PAS mai răspunde la întrebarea dacă erorile partidului aflat la guvernare afectează ideea de integrare europeană și se referă la relația cu opoziția. Marcel Spatari se referă și la viitorul său politic și posibila candidatură la funcția de președinte al Republicii Moldova.
— Domnule Spatari, avem această discuție în contextul în care vrem să aflăm mai multe despre ce se întâmplă în procesul de integrare europeană al Republicii Moldova, dar și în contextul în care marcăm în curând data de 9 mai, Ziua Europei. Și pentru început vreau să vă întreb, în Republica Moldova este Ziua Europei sau Ziua Victoriei?
— În Republica Moldova este o sărbătoare dublă pentru mulți oameni. Este important să învățăm din lecțiile istorie și asta a făcut continentul european. Pe 9 mai se va organiza Orășelul european, în centrul orașului Chișinău, unde îi invităm pe toți să viziteze. Vom avea și noi de la Parlament o căsuță în care vom prezenta progresele noastre pe agenda de integrare europeană. Da, știu că ați avut în vedere o întrebare provocatoare, dar eu cred că ambele evenimente, și încheierea celui de-al doilea război mondial care este comemorat pe 9 mai, și startul proiectului de pace pe continentul european care este Uniunea Europeană, Ziua Europei, ambele sunt importante și semnificative pentru țara noastră.
— Dar rămânem cu această denumire, „Ziua Victoriei”?
— Bine, am zis încheierea celui de al doilea război mondial. Nu e chiar exact, pentru că al doilea război mondial s-a încheiat în septembrie. Este vorba de o zi importantă pentru mulți oameni care au avut părinți, bunici, care au suferit de pe urma războiului și pentru ei, faptul că o parte din beligeranți, o parte din cei implicați în război au câștigat pe 9 mai, rămâne important. Și o numesc Ziua Victoriei, celebrând acea memorie pe care o au. Este adevărat că Uniunea Sovietică în acea perioadă a jucat un rol important pentru învingerea fascismului și nazismului în Europa.
— Este totodată o zi în care se folosesc tot felul de narrative rusești și sovietice.
— Din păcate, a fost denaturată această sărbătoare. Este adevărat este exploatată pe larg de propaganda de la Kremlin, astăzi a fost transformată într-o sărbătoare a propagandei imperialiste rusești, asta este adevărat, bineînțeles. Însă, iarăși, sunt oameni care țin la memoria războiului, intenționat nu-l numesc altfel, nu-l numesc „marele război pentru apărarea patriei”, deși știu că unii îl numesc așa. Pentru noi, este al doilea război mondial și a fost un episod foarte dureros în istoria omenirii, poate cel mai dureros. Și dacă oamenii doresc să comemoreze această sărbătoare. Este dreptul lor.
— Ați fost recent la Bruxelles, în cadrul Comitetului Parlamentar de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană, un comitet din care fac parte deputați din Republica Moldova și deputați din Parlamentul European. Ați făcut o declarație de acolo legată de inițierea negocierilor politice, care încă nu s-au început. Suntem în acele negocieri numite tehnice. Ați cerut ca acestea să fie deschise până la sfârșitul acestui an în totalitate, dar când ar putea, la modul practic, să fie deschise?
— La modul practic ar putea să fie deschise la următoarea ședință a Consiliului European, care se va întruni sub președinția Ciprului. Și apropo, este un moment simbolic faptul că președintele Ciprului va vizita Republica Moldova chiar de 9 mai. Este un semnal clar al susținerii Ciprului pentru Republica Moldova. Pentru a fi deschise negocierile, trebuie ca toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene să voteze în Consiliul European și pentru asta sunt pregătite documentele care stau la baza deciziilor Consiliului European de către un grup de lucru care se numește COELA. Este un grup la nivel de experți care pregătește agenda Consiliului European și acest grup vizitează în această săptămână Chișinăul. Chiar astăzi (7 mai 2026, ziua înregistrării interviului, n.r.) am avut o întâlnire cu acest grup de experți pentru a-i convinge că Republica Moldova este gata să deschidă negocierile politice. De acest lucru este convins Parlamentul European care împreună cu Parlamentul Republicii Moldova a semnat declarația la care faceți referință, în care a solicitat Consiliului European să deschidă negocierile cu Republica Moldova pe toate cele șase clustere de negociere.
Pentru că Republica Moldova merită, am avansat foarte mult deja în transpunerea legislației europene, în aproximarea legislației, suntem pregătiți să începem negocierile politice. Faptul că până acum negocierile au fost la nivel tehnic cu Comisia Europeană este o soluție pentru a păstra ritmul de lucru, de transpunerea legislației, pentru a absorbi fondurile din Planul de creștere pentru Republica Moldova și pentru a accelera negocierile propriu-zise atunci când ele vor fi deschise. Pentru că trebuie să înțelegem că în momentul în care negocierile sunt deschise politic, ele pot fi închise rapid dacă țara este pregătită, dacă corespunde standardelor europene pe capitolele respective. De aceea, solicitarea noastră, solicitarea Parlamentului European, și cred că și Comisia Europeană ne susține, de fapt nu cred, sunt sigur, am văzut semnale clare și declarații clare din partea comisarei Marta Kos, este că Republica Moldova este gata să deschidă negocierile pe toate cele șase capitole și este o decizie politică pe care așteptăm să o ia Consiliul European la următoarea ședință.
— Când ar urma să fie aceasta?
— Până la jumătatea anului, pentru că președinția Cipriotă e pe prima jumătate a anului, respectiv până în iunie se va convoca Consiliul European. Acest grup de experți despre care vă spun a vizitat și Ucraina înainte de a veni în Republica Moldova. Este de altfel prima vizită a acestui grup de experți care reprezintă toate țările. Sunt diplomați, sunt experți, care pregătesc efectiv agenda. Este grupul tehnic de lucru al Consiliului European. Și este prima lor vizită, ceea ce este un semnal foarte bun că Republica Moldova este pe agenda de extindere a Consiliului European. Este exact grupul de experți pe extindere: COELA, de la enlargement, de la extinderea Uniunii Europene.
— Această soluție, negocierele tehnice, a venit în contextul în care, din câte înțeleg, nu era posibilă deschiderea negocierilor politice din cauza opoziției Ungariei, mai ales față de Ucraina. Acum s-a schimbat puterea după alegerile parlamentare în Ungaria? Se schimbă ceva și în această privință?
— Este într-adevăr un moment oportun și mai multe state europene erau îngrijorate de alegerile din Ungaria pentru că poziția acestui stat era în special împotriva deschiderii negocierilor cu Ucraina.
— Iar noi suntem la pachet.
— Și asta cumva ne afecta și pe noi, întrucât noi am început negocierile împreună cu Ucraina și ne dorim să continuăm să avansăm împreună cu Ucraina, mai ales că deschiderea negocierilor politice este un semnal politic. Și Republica Moldova, și Ucraina au încheiat screening-ul bilateral cu Comisia Europeană, știm exact ce avem de făcut, aceasta era de fapt precondiția principală pentru a deschide negocierile politice. Și din momentul în care Comisia Europeană a spus că suntem pregătiți să deschidem aceste negocieri, noi am susținut deschiderea și pentru Ucraina. După alegerile din Ungaria, contextul politic este mai favorabil și noi vorbim de fereastră de oportunitate. Această fereastră de oportunitate nu ține doar de Republica Moldova și de contextul politic din Moldova, de faptul că avem o majoritate pro-europeană la Parlament, dar ține și de Uniunea Europeană. Și de faptul că și în Uniunea Europeană există momente când extinderea Uniunii Europene este prioritară, este pe agenda șefilor de state și de guvern.
Vă reamintesc că Muntenegru încheie procesul de negociere anul acesta sau, cel puțin așa și-au propus. Albania este de asemenea foarte avansată. Este important pentru noi să prindem această fereastră de extindere, pentru că, așa cum știți, Uniunea Europeană se extinde de obicei în valuri, adică este și mai eficient pentru instituțiile europene, pentru Bruxelles, să adere mai multe state odată, pentru că au loc niște reconfigurări în Comisia Europeană, în Parlamentul European, e vorba de alocarea locurilor din Parlamentul European, între state. Și de altfel, după Brexit, s-au eliberat 30 de locuri în Parlamentul European. Noi, bineînțeles, că am fi eligibili pentru mai puține locuri, deci nu ar fi o problemă de absorbție din partea Parlamentului European, asta așa, ca o paranteză. Dar revenind la context, contextul este favorabil pentru deschiderea negocierilor și pentru Republica Moldova, și pentru Ucraina.
— S-a discutat cu Ungaria? Am avut acele declarații ale noului premier care a spus că nu ar agrea o accelerare rapidă a Ucrainei și a spus despre termenul de 10 ani.
— Noi acum vorbim despre deschiderea negocierilor. După aceea depinde de fiecare stat în parte cât de repede transpune legislația, cât de bine este apreciat de Bruxelles, de Comisia Europeană. În fiecare an Comisia Europeană publică raportul de extindere. Știți, anul trecut, în 2025, în noiembrie, Comisia Europeană a apreciat progresul Republicii Moldova ca fiind cel mai rapid. Bine, noi am început mai târziu decât Muntenegru sau Albania, încă nu i-am ajuns din urmă la nivel de transpunerea legislației europene, însă avansul, progresul, viteza cu care ne-am mișcat anul trecut a fost cea mai mare dintre toate statele candidat. Respectiv, dacă menținem această viteză, atunci avem toate șansele să ajungem din urmă în 2 ani statele care au început mai devreme și putem să sperăm că în 2028 vom fi gata să semnăm Tratatul de aderare. Dacă va fi gata și Uniunea Europeană vom semna Tratatul de aderare, dacă vor fi gata statele membre. După care va urma o perioadă de ratificare a Tratatului, care poate dura, de asemenea, în jurul de 2 ani. Toate parlamentele statelor membre trebuie să ratifice. În unele state, de exemplu în Franța, este necesar și un referendum pentru aderarea noilor state. Respectiv, procesul este de durată. E bine să accelerăm ca să ne asigurăm că atunci când Uniunea Europeană este gata să semneze, suntem și noi gata să semnăm tratatul de aderare.
— Partidul Acțiune și Solidaritate, pe listele căruia ați acces în Parlament, a mers în alegerile de anul trecut cu sloganul „Uniunea Europeană 2028”. Promisiunea a fost că în 2028 Republica Moldova va fi parte a Uniunii Europene? Sau ce putem să înțelegem? În 2028 la ce etapă vom fi la modul realist?
— Am zis-o acum. Obiectivul nostru este ca în 2028 să semnăm Tratatul de aderare. Ceea ce este un moment istoric.
— Acest slogan, „Uniunea Europeană 2028”, a fost unul populist?
— A fost un slogan politic. Este adevărat. Și este în continuare obiectivul nostru. Și dacă vă uitați pe programul de aderare a Republicii Moldova, care este un document foarte amplu, nu e deloc populist, este un exercițiu de planificare legislativă și normativă, cum această țară n-a văzut niciodată: mii de pagini, concret, legi, hotărâri de guvern, ordine planificate cu termenii-limită clari, pe luni, și care se transpune, se implementează. Acest program de aderare are aproape toate măsurile până la sfârșitul anului 2027. Deci, în jurul obiectivului 2028 este construită toată agenda guvernării. De aceea nu putem să spunem că este un slogan populist, este un slogan politic. Este adevărat, pentru că ne-am fixat un obiectiv. Și atunci când spunem „UE 2028”, înseamnă că toată legislația noastră trebuie să fie conformă cu directivele, regulamentele europene până în 2028. Ceea ce este în programul național de aderare, foarte concret, pe sute de pagini detaliate, cu termene limită, cu instituții responsabile, cu consultări publice planificate și așa mai departe. Deci, având acest obiectiv, de la acest obiectiv, sunt structurate toate procesele. Și acum, dacă discutați cu ministerele, veți vedea că o bună parte din activitatea ministerelor, în funcție de sector, este alinierea legislației la legislația europeană. Pentru ca în 2028 să putem să spunem că noi suntem conformi și putem să aderăm la Uniunea Europeană. Bineînțeles că vom negocia și perioade de tranziție pe acele mecanisme de implementare unde sunt costuri mari sau unde nu suntem încă pregătiți, de exemplu, pe normele de mediu. Putem să negociem și asta facem cu Uniunea Europeană.
— Dar din acest slogan despre care spuneți că este un slogan politic și din mesajele transmise în campanie, înțelegerea era că Republica Moldova va fi deja membră a Uniunii Europene.
— Eu îmi doresc asta. Sper că și dumneavoastră vă doriți asta. Este un obiectiv. Politicienii își fixează obiective.
— Este un obiectiv realist?
— Dacă se implementează programul național de aderare. Și acum avem un ritm bun de implementare, noi la Parlament audiem în fiecare săptămână grupurile de lucru, câte două, trei grupuri de lucru pe capitole, și vedem unde sunt întârzieri, unde este potențial de accelerare, pe care proiecte de lege. Ritmul este bun. Mai mult decât atât, vreau să vă spun că majoritatea proiectelor de lege sunt planificate pentru anul acesta. Nu majoritate, dar quasi totalitatea sunt planificate pentru anul acesta.
— Să fie adoptate.
— Să fie adoptate, după care trebuie implementate, sunt mecanisme de implementare, trebuie create instituții, trebuie implementate sisteme informaționale, asigurată interoperabilitatea acestor sisteme informaționale cu sistemele informaționale europene. Lucrurile astea iau timp. Din discuțiile pe care le avem cu ministerele, suntem în program, adică suntem cu un ritm bun de implementare. Avem toate șansele să reușim ca noi să fim pregătiți până în 2028, așa cum v-am spus. Este un obiectiv, eu îmi doresc asta, nu doar eu, își dorește asta, cred că, majoritatea populației, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Dacă am fi început cu 10 ani în urmă acest proces, deja eram gata să discutăm despre negocieri politice astăzi. Adevărul este că mai avem de lucru pentru transpunerea legislației europene.
— Dar 2028 a fost ales ca țintă pentru că atunci se încheie mandatul acestei Comisii Europene? Acesta este contextul? De ce 2028?
— Inclusiv acesta este un factor. Atunci când vorbim despre fereastră de oportunitate, trebuie să observăm și atitudinea pe care o are Uniunea Europeană și instituțiile europene în față de Republica Moldova. Și ați văzut, Comisara Marta Kos, Comisara pentru extindere, vizitează cu regularitate Republica Moldova. V-a vizitat și pe dumneavoastră, a fost aici, este foarte pozitivă, este foarte optimistă și mesajul dumneaiei, și mesajul Comisiei Europene este că 2028 este un obiectiv ambițios, dar realist. Depinde de toată lumea. Depinde și de opoziția parlamentară dacă nu va tergiversa procesele prea mult.
— Vreau să înțeleg care este minimul și maximul pentru acest termen de 2028.
— Eu vreau ca următoarea generație de moldoveni să trăiască în Uniunea Europeană. Ăsta este obiectivul, entru asta lucrăm și pentru asta ne-am fixat un obiectiv 2028. Discuțiile despre 2028 sau mai târziu nu fac decât să relativizeze procesul, să introducă un sentiment de nesiguranță. Și nu este bine, pentru că pentru a reuși trebuie ca instituțiile noastre să mențină ritmul de lucru pe care îl au acum. Pe mine mă bucură foarte mult că funcționarii din instituții sunt foarte motivați și primesc semnale foarte pozitive din partea oamenilor politici. Nu mă refer doar la Republica Moldova. Anul trecut, la Ziua Independenței, am avut oaspeți de cel mai înalt nivel care au venit în Piața Marii Adunări Naționale seara, ceea ce nu prea se practică, și au vorbit de pe scenă: președintele Macron, cancelarul Merz, prim-ministru Tusk, au vorbit, unii dintre ei în limba română, și vă spun că rudele mele au plâns în seara aceea, pentru că era foarte emoțional, pentru că noi am văzut că Uniunea Europeană ne vrea. Ne vrea în calitate de membri, vrea să fim în această familie. Și discuția despre vom reuși sau nu vom reuși nu ne face bine, din punctul meu de vedere, pentru că demotivează. Ori este foarte important să menținem ritmul. Știu că este foarte ambițios.
— Întrebarea mea era pe cât vom reuși noi, ca țară, și dumneavoastră, ca guvernare?
— Pe cât vom munci, pe atâta vom reuși. Știți cum e? Ca și cum am vorbit cu echipa de fotbal a Republicii Moldova care joacă în preliminarii. Sunteți siguri că veți câștiga următorul meci? Fotbaliștii și politicienii își setează obiectivul. Poate n-a fost cea mai bună comparație. Dar luptătorii noștri iau medalii la competițiile internaționale. Noi o să ne inspirăm de la sportivii moldoveni care merg la competiții cu încredere și mulți dintre ei chiar reușesc să aducă medalii. Apropo, anul ăsta avem foarte multe medalii la lupte, la haltere, la alte sporturi. Iarăși, trebuie să fim cu fruntea sus și să fim optimiști. N-a zis nimeni că este ușor, n-a zis nimeni că e doar o chestiune politică. Transcede politicul, este mult mai complex decât politicul, depinde foarte mult de instituții și noi trebuie să arătăm instituțiilor susținere și să menținem acest ritm pe care l-au arătat în ultimii ani.
— Reformele pe care trebuie să le facem vin și cu susținere din partea Uniunii Europene. Este vorba de acel Plan de creștere, de 1,9 miliarde de euro. 500 de milioane au fost deja eliberate, transferate Republicii Moldova. Dar am văzut că avem cel puțin două restanțe. Una este linia electrică Vulcănești-Chişinău, care s-a promis să fie gata până la sfârșitul anului 2025 și nu știm dacă va fi gata până la mijlocul anului 2026. Am primit o altă promisiune – luna mai, din partea domnului ministru al Energiei. Deja suntem în luna mai, să vedem cât se va reuși. Ce se întâmplă cu acești bani? Reușim să-i absorbim? Nu știu dacă puteți să spuneți legat de aceste restanțe, pentru că sunt mai mult pe capitolul energetic. Dar pe cât ne afectează?
— Restanțele care sunt vor fi recuperate și trebuie să înțelegem că fiecare reformă, e agenda de reforme, multe dintre reforme au fost deja implementate. Toate reformele vin și cu, putem să-i spunem, remunerare sub forma unui transfer, adică toate transferurile de la Uniunea Europeană sunt condiționate de reforme. Și dacă o reformă este implementată, să zicem, un semestru mai târziu, atunci și banii vin cu un semestru mai târziu. Adică este o chestiune de cash flow, este o chestiune de transferuri. Nu sunt bani pierduți, asta vreau să spun. În același timp, ritmul de absorbție pe care îl are Republica Moldova este cel mai bun dintre toate statele candidate. Toate statele candidate au astfel de mecanisme, de planuri de creștere, și ritmul nostru este de 93% față de ceea ce e planificat. 93% este cel mai înalt ritm. A fost remarcat și de directorul general Koopman la Bruxelles (Gert Jan Koopman, Director General al Direcției Generale pentru Vecinătate și Negocieri de Extindere, n.r.), responsabil de directoratul ENEST, pentru vecinătate. Este cel mai bun ritm de absorbție dintre toate statele candidate. 24 din 26 de măsuri de reformă au fost implementate în semestrul precedent, ceea ce ne-a permis să absorbim circa 189 de milioane de euro la începutul acestui an, plus ce a fost anul trecut, în jur de 500 de milioane de euro în total. Acești bani sunt deja prevăzuți în buget și din ei se finanțează proiectele pe care le implementează Guvernul. Proiecte de infrastructură, proiecte de susținere a business-ului, viitorul spital regional de la Bălți și multe alte proiecte. Deci aceste fonduri sunt deja în buget, sunt deja prevăzute în buget, deci pentru noi este important să absorbim acești bani ca să putem finanța acele măsuri despre care v-am vorbit, adică care sunt acoperite din acești bani. Este o prioritate zero a guvernării. Guvernul urmărește îndeaproape, cu toate ministerele, implementarea acestor reforme. În primul rând, reformele sunt necesare pentru noi. Eu, venind de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, de exemplu, am susținut reforma Inspecției muncii, care a fost una din cele 24 de reforme implementate anul trecut. Și în acest proces a trebuit să discutăm cu mediul de afaceri, care nu era foarte deschis la soluția propusă, dar o soluție necesară. Și inspecția muncii a fost reformată. Respectiv, aceste reforme sunt necesare în sine, nu doar pentru a primi banii europeni, dar pentru că sunt reforme care vor stimula creșterea economică. Până la urmă vorbim de un program care se numește Planul de creștere, se are în vedere creștere economică. Și de aceea, reformele în sine sunt utile și necesare și pe lângă asta mai sunt și banii care vin de la Uniunea Europeană. Un sfert din bani sunt granturi, trei sferturi sunt împrumuturi la condiții foarte avantajoase, mult mai avantajoase decât, de exemplu, împrumuturile pe care le luăm de la FMI sau de la alți finanțatori externi. De aceea este important pentru noi să absorbim acești bani și să ne asigurăm că pe viitor avem instituții care să poată implementa banii, pentru că e una să ajungă banii în țară și e următorul pas acești bani să fie transformați în drumuri, proiecte de infrastructură, spitalul regional, finanțarea, creștere economică pentru afaceri și așa mai departe.
— Acum banii vin la nivel central, va fi o etapă când vor trebui să vină și la nivel local. S-a inițiat reforma administrației locale, această amalgamare care acum este voluntară, se discută ca ea să fie normativă, adică obligatorie. Această reformă cât este necesară în contextul procesului de integrare? Și cât de democratic va fi făcută, pentru că critica cea mai mare este că s-ar face fără o consultare reală a oamenilor, fără să se ia în considerare opiniile inclusiv aleșilor locali?
— Consultările au început în februarie, suntem în luna mai și ele încă continuă. Deci consultările sunt foarte ample. Guvernul a fost în toate raioanele, a discutat cu sute de primari. Avem, dacă nu greșesc, peste 400 sau chiar 500 de primării care au inițiat amalgamarea voluntară deja. Adică procesul a pornit și a pornit foarte bine. Dacă anul trecut vorbeam de două, trei clustere de amalgamare, acum vorbim de sute de clustere de amalgamare. Este clar că autoritățile locale au înțeles necesitatea acestui proces. Și strategia Guvernului, așa cum o interpretez eu, a fost să stimuleze amalgamarea benevolă, constituirea unor comune mai mari, benevole. Și se oferă și niște instrumente care vor finanța proiecte în acele localități care se vor amalgama. Procesul de consultare este foarte amplu.
Acum, bineînțeles că într-o democrație există păreri diferite și sunt unii care nu sunt satisfăcuți de conceptul pe care l-a prezentat Guvernul, pentru că acum vorbim de un concept. Guvernul a prezentat un concept și, de asemenea, și un proiect de lege pentru stimularea amalgamării voluntare și pentru flexibilizarea amalgamării voluntare, pentru că s-a făcut mai simplu pentru comunitățile să se amalgameze. Pentru viitor, dacă tot ați făcut referință la fondurile europene, noi ne-am dorit să existe autorități locale, regionale, care să aibă capacitatea de a scrie, câștiga și raporta, implementa și apoi raporta, proiecte europene. Din păcate, aceste lucruri nu sunt simple. România a trecut prin acest proces. La început, în primii ani, absorbția era foarte scăzută și doar în timp s-au construit capacitățile de absorbție la nivel local și regional. Astăzi, fondurile europene vin direct la Guvern pentru că acolo s-a concentrat competența. Este important să avem competențe și la nivel regional și în următorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene să existe instrumente pentru ca autoritățile regionale să poată accesa aceste fonduri direct, fără a trece prin Guvern. Dar asta depinde și de felul în care Uniunea Europeană își va defini criteriile de alocare a fondurilor. Acum se discută despre reformarea bugetului pentru următorul cadru multianual și vor fi câteva categorii sau câțiva piloni, inclusiv un pilon care se va numi Europa Globală, unde vor fi fonduri pentru statele din vecinătatea Uniunii Europene, pentru statele candidate, la care vom avea acces. Încă nu este clar care vor fi sumele disponibile pentru Republica Moldova. Vorbim de perioada de după 2028. Trebuie să fim pregătiți pentru acea perioadă. Nu este încă foarte clar. Depinde mai mult de Uniunea Europeană decât de noi cum anume vor fi alocați banii, dar cu siguranță vom avea acces la fonduri europene. Este sine qua non, procesul de integrare europeană și de apropiere de Uniunea Europeană este susținut financiar de statele Uniunii Europene. Și atâta timp cât vom avea o guvernare pro-europeană la Chișinău și instituții responsabile care să scrie proiecte europene, vom avea acces la fonduri europene.
— Care vor fi cele mai greu de făcut reforme, cele mai dureroase reforme?
— Nu știu dacă termenul dureros este neapărat cel mai potrivit, dar probabil toată lumea știe că reforma cea mai importantă este reforma justiției și o să explic de ce. Pentru că Uniunea Europeană vrea să se asigure că banii pe care îi investește Republica Moldova sunt utilizați ca atare conform înțelegerii și responsabil și fără abuz din partea celor care implementează proiectele.
— Suntem într-o continuă reformă a justiției.
— Este adevărat. Nimeni n-a spus că va fi simplu. Sistemul de justiție este un sistem separat de Parlament, de Guvern, de forțele politice. Este separația puterilor în stat, așa cum e normal. În același timp, e greu să intervii într-un sistem din exterior și să-l reformezi într-o perioadă scurtă de timp. Este o terapie de șoc pentru acest sistem. Ați văzut mulți judecători, mulți procurori care au fost invitați la evaluarea externă, la vetting, s-au retras benevol din sistem. Nu o să judec acest gest, dar multă lume bănuiește că s-au retras pentru că aveau ce ascunde.
— Unii nu și-au dorit să treacă.
— Unii nu și-au dorit să treacă, este adevărat și asta. Nu vreau să judec pe fiecare în parte.
— Și pentru că au fost situații și cazuri în care acest proces a fost criticat pentru modul în care a fost făcut.
— Este adevărat. Eu nu sunt cel mai mare specialist în procesul de vetting, doar constat faptul că atunci când intervii din exterior asupra unei astfel de sistem, se creează disfuncții, mai ales la început, și judecătorii de bună credință sunt speriați, e normal, e omenește, înțelegem. Și avem judecători de bună credință, avem procurori de bună credință, că altfel nu era posibil să facem reforma justiției. Dar procesul de evaluare externă, și a judecătorilor, și a procurorilor, trebuie să se încheie la un moment dat. Pentru că este o reformă extraordinară, în sensul că ea nu este una ordinară, nu să continuăm la nesfârșit această reformă. Trebuie să se încheie până la sfârșitul acestui an, conform calendarului. De aceea trebuie accelerat mai ales în ceea ce ține de vetingul procurorilor, pentru că s-a început mai târziu și mai puțin procurorii au trecut prin acest proces. În orice caz, trebuie să se întinerească, și asta se întâmplă deja, sistemul de justiție. Noi judecători, noi procurori care intră, au nevoie de timp pentru rodaj, pentru a deprinde meseriași deja vedem unele semnale pozitive. Chiar la Bruxelles am discutat, am avut alături de noi pe secretarea de stat, Stella Braniște, de la Ministerul Justiției, care ne-a comunicat că se reduce numărul de procese de judecată nefinalizate. În engleză „backlog”, adică restanțele care sau acumulat în timp mai ales pe cauzele administrative și pe cauzele civile, deja se vede o tendință de reducere a numărului de procese restante, adică procesele soluționate sunt mai numeroase decât procesele noi care intră și asta duce la reducerea cazurilor. Termenele rămân în continuare mai lungi decât ne-am dorit.
— Știm că și la mediu este complicat, și la agricultură, și că vom avea nevoie să negociem, să extindem termenele de aplicare ale unor norme europene. Dar revenind la procesul general, nu putem să nu discutăm despre regiunea transnistreană și ce facem în această situație. Am văzut acele declarații legate de integrare în doi pași vs. integrare împreună. Cum se abordează acest subiect în acest moment?
— Subiectul regiunii transnistrene este un subiect politic. El nu este un subiect tehnic, nu face parte din negocierile tehnice despre care vorbim, nu face parte dintr-un capitol de negociere. Este un subiect politic și acest subiect politic cu siguranță va fi și este abordat la nivel de șefi de state, se discută. În același timp, noi nu putem să acceptăm și nici Europa nu acceptă ca Rusia să dicteze dacă Republica Moldova aderă sau nu aderă la Uniunea Europeană. Nu are dreptul Rusia să aibă veto pe aderare Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Faptul că astăzi, pe teritoriul Republicii Moldova, sunt prezente forțe armate străine, este o încălcare a dreptului internațional. Rusia s-a angajat încă în 1999 să-și retragă armata din Republica Moldova. Este adevărat că nouă de unii singuri ne este dificil să convingem Rusia să-și respecte angajamentul. De aceea speranța noastră și mesajul nostru este că securitatea în regiune este în interesul întregului continent. Este în interesul Uniunii Europene și Uniunea Europeană va juca un rol important în găsirea unei soluții pentru plecarea armatei rusești din regiunea transnistreană, după care trebuie să urmeze un proces de reintegrare completă a regiunii. Noi nu vorbim despre un statut separat pentru această regiune. Regiunea trebuie să se reintegreze deplin. Ați văzut deja, la Parlament am adoptat normalizarea fiscală pentru regiune. Firmele de acolo trebuie să plătească aceleași impozite, banii suplimentari din taxe vor fi utilizați pentru un Fond de convergență. Fondul de convergență va finanța integrarea socială a regiunii pentru că vă dați seama că oamenii de acolo au și ei necesități și dacă vrem să reintegrăm țara trebuie să reintegrăm nu doar teritoriul, dar și oamenii de acolo. Este costisitor, este foarte costisitor, însă Guvernul știe cât costă pe termen lung acest proces și discută cu partenerii noștri. Este posibil ca pe viitor, dacă vedem progrese reale, să beneficiem și de fonduri externe pentru a reintegra societatea, pentru a reintegra oamenii din acea regiune în sistemul public, în serviciile publice din Republica Moldova.
— Totodată este cumva clar că voturile, dacă ar fi să vină de acolo, din regiunea transnistreană, ar influența foarte puternic tabloul electoral aici la Chișinău, oamenii fiind în continuare sub influența propagandei de zeci de ani de acolo.
— Reintegrarea regiunii și înseamnă eradicarea propagandei. Pe termen scurt aveți dreptate, pe termen mediu și lung s-ar putea ca accesul la Ziarul de Gardă, accesul la publicații serioase să schimbe părerile oamenilor și să vadă avantajele integrării europene. De altfel, la ultimele alegeri, procentul celor care au votat pro-european din regiunea transnistreană a fost mai mare decât ne-am așteptat.
— Mai mare decât în unele raioane din Nord. Dar asta pentru că numărul votanților de acolo era mic.
— Oamenii au făcut un efort, au venit să voteze și e de apreciat.
— Până când este momentul în care rămâne Republica Moldova la pachet cu Ucraina în procesul de negocieri, dacă se discută despre decuplare?
— Nu cred că acest termen este potrivit. Nu suntem la pachet cu Ucraina, n-am fost niciodată la pachet cu Ucraina. Suntem împreună cu Ucraina, suntem într-un ritm cu Ucraina și procesul de extindere a Uniunii Europene este un proces în care Uniunea Europeană ajută statele să evolueze într-un ritm similar pentru ca să fie pregătite să adere în același timp.
— Și, desigur, este clar că Republica Moldova a putut obține acest statut de stat candidat inclusiv în contextul războiului din Ucraina și nu știu dacă s-ar fi întâmplat în alte condiții atât de rapid.
— Cred că s-ar fi întâmplat, dar nu atât de rapid, aveți dreptate. Eu cred că s-ar fi întâmplat mai târziu, dar atunci a fost un moment, acea fereastră de oportunitate despre care discutăm, când Uniunea Europeană a zis: „Haideți, acum este momentul”. Și eu chiar îmi amintesc că eram ministru și toate ministerele au primit atunci un chestionar. Noi nu mai văzusem un astfel de chestionar. Deci erau sute de pagini de întrebări, nu de răspunsuri. De răspunsuri au fost mii de pagini. În care toate direcțiile, timp de două sau trei săptămâni, deci doar asta au făcut, au răspuns la chestionarul Unii Europene. Pentru că Unii Europeană vrea să ne cunoască, ne face o radiografie completă. A fost un exercițiu de a ne uita în oglindă, dacă doriți. Și de a ne analiza. Și ne-a dat o matrice logică după care să analizăm toate politicile. A fost un exercițiu foarte intens. Am reușit atunci într-un termen record și am transmis chestionarul la Comisia Europeană, după care deja am fost acceptați în calitate de stat candidat. N-a fost nici atunci o decizie strict politică. A fost și atunci o decizie care a avut în spate un proces tehnic. Mii de pagini de descriere a situației din Republica Moldova. Era la un an sau doi ani după schimbarea clasei politice, pot să spun, și era încă foarte proaspăt totul. Acum au trecut niște ani, s-a încheiat screening-ul bilateral, avem programul de aderare despre care am vorbit, deci procesele sunt deja bine puse pe roate.
— Diferența dintre noi și Ucraina este, desigur, dimensiunea. Respectiv, asta ne face să ne gândim. Și întrebarea mea era, de fapt, ce își dorește Republica Moldova? Să fie apreciată și să meargă înainte, dacă e cazul să meargă înaintea Ucrainei? Sau să fie solidară cu Ucraina și să mergem împreună, în pofida unor dificultăți, poate și a unor țări din Uniunea Europeană care s-ar opune în special aderării Ucrainei.
— Ritmul de progres al Ucrainei pe drumul de integrare europeană depinde de Ucraina, în primul rând. De capacitatea instituțiilor de acolo, de-a face transformările necesare și este adevărat că o țară aflată în război are dificultăți în a face reforme, este mai dificil, bănuiesc, pentru Ucraina să avanseze cu un ritm accelerat. Cu siguranță dacă era pace în Ucraina și ritmul de avansare al Ucrainei ar fi fost mai rapid. În același timp, sunt sigur că o Moldova europeană este doar în interesul Ucrainei. Rusia nu va înceta să atace hibrid țara noastră, informațional, prin agenți de putere local, prin forțe politice pe care le șantajează, cumpără, situații diferite sunt, dar le controlează în mare măsură. De aceea trebuie să ne mișcăm repede și cred că este și în interesul Ucrainei ca Republica Moldova să fie europeană cât mai repede.
— Nu ați răspuns direct la întrebare.
— Dacă îmi amintiți care era întrebarea, o să încerc să reformulez.
— Ce își dorește Republica Moldova?
— Noi ne dorim să aderăm la Uniunea Europeană și ne dorim ca Ucraina să adere la Uniunea Europeană. Ăsta este obiectivul nostru.
— În același ritm sau separat, dacă va fi cazul?
— Ideal ar fi în același ritm. Mai departe, deja depinde de Ucraina dacă va reuși să țină pasul cu Republica Moldova. Sau invers, sau dacă Republica Moldova va reuși să țină pasul cu Ucraina. Ne coordonăm. Este foarte important să avem mesaj de susținere pentru Ucraina. Trebuie să ne înțelegeți. Este foarte important să avem mesaj de susținere pentru Ucraina, pentru că securitatea Republicii Moldova depinde de curajul armatei ucrainene care luptă împotriva agresorului. Și asta este foarte evident. De aceea nu ne putem permite mesaje care ar submina relația dintre statele noastre. Este un subiect foarte delicat. Noi ne dorim să intrăm în Uniunea Europeană împreună cu Ucraina. Acesta este scenariul de bază și noi vom face tot posibilul pentru a realiza acest scenariu cu cât mai repede, cu atât mai bine.
— Greșelile admise de PAS aflat la guvernare, criticile aduse a acestei formațiuni, afectează ideea de integrare europeană?
— Din perspectiva mea, nu. Dimpotrivă, greșelile, atenționările asupra greșelilor fac parte dintr-un proces democratic, sunt absolut normale, dacă ele sunt formulate constructiv și dacă duc la rezolvarea unor situații, atunci ne fac doar bine.
— Dar face PAS greșeli acum?
— Orice guvernare, mai ales atunci când face reforme, ia decizii care nu sunt optime. Acum, dacă le numim greșeli sau nu, e o interpretare. Dar nu sunt probabil cele mai bune decizii dintre toate deciziile care ar fi putut să fie luate, adică nu sunt optime în sensul ăsta, dar sunt cele mai bune decizii care, în contextul care era, au fost luate. Bun, care post factum se pot adeveri mai mult sau mai puțin inspirate, asta e altceva. Dar intențiile sunt pozitive și de asta eu sunt absolut convins. Că intențiile sunt pozitive și în intenții pozitive poți uneori să nu iei cele mai inspirate decizii. Dar revii asupra lor, le corectezi și mergi înainte.
— Legea pentru care a fost criticat, desigur, PAS-ul, este cea prin care s-a schimbat legea așa fel încât cineva să devină membru în Comisia de vetting.
— Aceea n-a fost o greșeală. N-aș numi-o greșeală. A fost un risc asumat. Era clar că vom fi afectați la nivel de imagine, pe intern mai ales, pentru că opoziția nu a ezitat să exploateze acest subiect. Este adevărat că nu a fost o soluție foarte elegantă, dar a fost o soluție necesară, pentru că suntem într-o perioadă contratimp, contracronometru. Nu în zadar am vorbit despre reforma justiției, este foarte important ca procesul de evaluare externă, vettingul, să se încheie cât mai repede și ca sistemele, ambele sisteme, să se poată pe viitor autoreglementa, autocurăța, dacă este cazul și așa mai departe. De aceea era primordial să completăm Comisia de evaluare externă a judecătorilor și a procurorilor cu toți membrii ca să poată avansa procesul. În fond, acea decizie este în spiritul Constituției, pentru că noi avem deja mecanisme prin care o majoritate calificată de două treimi este coborâtă la o majoritate absolută de 50% plus 1, în alte situații. Și este un mecanism care există și în alte țări. Există și în Italia, și în Polonia, pentru membrii curților constituționale, de exemplu. Deci este un mecanism care există. Este adevărat că a fost adoptat în grabă și asta ne-a costat la nivel de imagine. Dar mecanismul în sine a fost necesar și a deblocat procesul. Iar deblocarea procesului a fost mai importantă decât costurile politice de moment pe care le-a suportat.
— Dar afectează și încrederea în procesul de vetting asemenea în situații.
— Nu cred. Nu cred. Procesul de vetting nu se rezumă doar la un singur membru. Comisiile sunt mai mari.
— Cu siguranță atunci când se discută despre vetting se va discuta și despre acest moment.
— Încă o dată, este un risc asumat. Este un risc asumat și vom vedea la încheierea procesului cât de mult ne va costa acest episod. Dar este doar un episod într-un proces foarte lung, foarte amplu și foarte dificil. Nu este ușor să intervii într-un domeniu pe care nu-l controlezi efectiv. Asta trebuie să înțelegem. Sistemul de judecătoresc nu-i controlat de Parlament. Este o evaluare externă, sunt comisii care sunt în baza unor legi foarte concrete, pe o perioadă foarte concretă. Și încă o dată, e o terapie de șoc pentru acest sector. Ca în orice terapie de șoc, ai nevoie de intervenții rapide, pentru că altfel se înrăutățește situația pacientului.
— Fracțiunea PAS are 55 de deputați în Parlament. Câți deputați pro-europeni sunt în Parlament?
— Cei care afirmă că sunt pro-europeni sunt mai mult de 55, poate vreo 70 care afirmă că sunt proeuropeni. Făcuse un deputat din opoziție un calcul. În același timp, există decizii care testează cât de proie europeni sunt. De exemplu, decizia pe noul Cod de procedură al Parlamentului care este, de altfel, o solicitare de la Comisia Europeană în planul nostru de aderare.
— Normă criticată activ de cei din opoziție, ei spun că le sunt lezate drepturile în calitate de opoziție. Li se reduce timpul la tribună, de luare de cuvânt.
— De la 5 la 3 minute. Un timp care e absolut normal în multe parlamente și în contextul în care noi avem peste 300 de legi de armonizare a legislației de adoptat anul acesta, trebuie să eficientizăm lucrul Parlamentului. Nimeni nu le interzice să iasă la tribună, să utilizeze tribuna sau sala de conferință de presă, să vorbească cu media. Ei toți au canale de Facebook și TikTok și YouTube, și așa mai departe. Poziția lor politică este evidentă. Nu le lezează nimeni dreptul de comunicare și expunere publică. Mai mult decât atât, Parlamentul nu se rezumă doar la ședințele plenare. Există ședințele comisiilor care sunt transmise live, în care nu se limitează timpul de intervenție. Există consultări publice, există conferințe, forumuri și așa mai departe. Avem o democrație parlamentară veritabilă în Moldova. Dacă vă uitați la alte state din spațiu post-sovietic, veți vedea că în Republica Moldova s-au schimbat parlamentele, partidele, președinții. Democrația funcționează în Republica Moldova. Avem șase fracțiuni parlamentare în Parlament. Este o multitudine de opinii.
— Nu afectează procesul democratic în Parlament?
— Nu. Și este normal să ai niște proceduri foarte clare în codul Parlamentului.
— Se dorește mai puțină vorbă în Parlament?
— Nu mai puțin conținut. Se dorește mai puțină apă, dacă doriți, dacă pot să zic așa, dacă pot să-mi permit. Se dorește dezbateri pe subiect și atunci când ai mai puțin timp, ești mai concis. În Parlamentul European intervenții sunt de un minut. Bine, acolo sunt 700 de deputați. Și în acest sens, da, discursuri de 3, de 5 minute, din partea fracțiunii discursurile vor fi 5 minute. 5 minute e un timp suficient să-ți expui poziția pe un subiect. Discursurile mele în Parlament sunt 5 minute. Nu văd o limitare aici a dreptului de expunere. Și e strict doar pe acest aspect. Alte critici pe codul Parlamentului n-am auzit de la opoziție sau nu erau foarte clare. Și totuși, iată, ei au boicotat, n-au votat, au ieșit din sală atunci când s-a votat codul Parlamentului. Și am observat această tactică încă anul trecut, când PAS a venit cu o propunere de ajustare a legii privind funcționarea Parlamentului pentru a face lucrurile mai eficiente.
Niciodată în Parlamentul Republicii Moldova n-au fost șase fracțiuni care nu s-au constituit într-o opoziție, vorbesc de opoziție, cinci fracțiuni, care nu s-au constituit într-o opoziție consolidată, de obicei făceau un bloc comun. Acum e foarte mult pluralism politic, asta este bine, dar asta vine și cu riscuri. Foarte multe ședințe s-au întins până la miezul nopții și după miezul nopții și noi știm că avem zeci de legi, sute de legi, care vor veni în a doua jumătate a anului și trebuie să ne pregătim. Altfel vom rata acei termeni pe care ni i-am propus în Program Național de Aderare și va deveni mult mai complicat să respectăm angajamentul politic – Uniunea Europeană 2028, așa cum am discutat. Deci, din perspectiva aceasta, dacă sunt forțe de opoziție pro-europene, noi ne așteptăm ca ele să arate și prin fapte, nu doar prin vorbe, că sunt pro-europene. Și dacă Uniunea Europeană ne cere ca noi să adoptăm codul Parlamentului după norme europene, să voteze și ei pentru, măcar în prima lectură. Între lecturi, să propună amendamente, discutăm, suntem deschiși. Deci ei nu vin cu amendamente, ei vin cu o critică generală, se agață de ideea asta de 3 sau 5 minute și ies împreună la conferințe de presă și boicotează tot procesul. Din păcate. Eu mi-aș fi dorit ca ei să fie mult mai deschiși.
— Spuneți de amendamente, dar ei se plâng că nu se votează amendamentele.
— Toate amendamentele se votează. E procedura de Parlamentul și în codul Parlamentului scrie că toate amendamentele se votează, e altceva că nu se susțin, că nu se susțin nu toate se susțin, păi e și normal să nu fie susținute toate. De exemplu, amendamentul lor este ca deputații să vorbească cât vor la tribuna Parlamentului, să nu fie nicio limită și să vorbească toți deputații din opoziție. Atunci ne trezim la fiecare proiect de lege cu câte 30 ceva de discursuri din partea opoziției, că ei nu vin toți, dar toți ar putea să aibă discurs.
— Deci câți deputați pro-europeni avem în Parlamentul Republicii Moldova?
— Cel puțin 55. Eu sper că sunt mai mulți. Au fost și unii deputați din opoziție, de exemplu cei care au fost cu noi în delegație la Bruxelles, care au fost foarte constructivi. Depinde de context, depinde uneori de oportunitate, de conjunctură. Unii sunt destul de constructivi. În ședințele Comisiei pentru Integrare Europeană, de altfel, eu fiind președintele Comisiei pentru Integrare Europeană de la Parlament, deputații din opoziție de cele mai multe ori sunt constructivi. Și eu tare sper că ei sunt pro-europeni, eu îi consider pro-europeni și sper că faptul că au boicotat este doar din disciplină de partid. Asta face parte din jocul politic, din condițiile jocului politic. Au fost rugați să boicoteze ședința și doar de asta au boicotat ședința. Cred că unii dintre ei și-ar fi dorit să rămână în ședință și să voteze pentru codul Parlamentului. Dar există solidaritatea în partide și probabil a venit indicația, decizia politică de a boicota acest proces. Încă o dată, eu sper că sunt mai mulți.
— Dar deputații sau forțe politice dirijate de la Moscova există în Parlamentul Republican?
— Cu siguranță, asta nu e niciun secret. Vedem liderii care merg cu regularitate la Moscova, nici nu ascund, dar asta fac poze. Mă miră că mă întrebați, e un lucru foarte evident.
— Este nevoie ca în Uniunea Europeană să se ia mai rapid deciziile, să se schimbe procesul, în contextul actual geopolitic?
— Există o discuție la nivel de Uniunea Europeană despre necesitatea de a reforma din interior Uniunea Europeană. Asta este adevărat. Pentru că integrarea europeană e un proces continuu și el se întâmplă și în interiorul Uniunii. Unele state au euro, altele n-au euro, unele sunt în Schengen, altele abia intră în Schengen. Deci procesul de integrare aprofundată continuă. Și în acest proces, atunci când vine vorba de reglementări, unele state încep să nu fie de acord cu reglementările care vin de la Bruxelles, pe unele aspecte. Și asta se ajustează în timp. Există mecanisme prin care pot să fie exceptate la unele regulamente europene.
— Un mesaj de nevoie de accelerare a fost transmis de de președinta Maia Sandu.
— Dar statele europene, ele apreciază faptul că au acces la o piață comună și pentru asta acceptă și reguli de joc comune, pentru că o piață comună stimulează și creșterea economică, și așa mai departe. Însă, pe unele procese care țin de securitate sau de geopolitică sau de extindere, este clar că Uniunea Europeană se mișcă mai greu. Pentru că Uniunea Europeană nu a fost construită, prin definiție, ca un bloc militar sau de securitate. Și de aceea, cu cât mai mulți membri, având regula de veto, cu atât e mai mare riscul ca unele state să blocheze niște procese care sunt necesare la nivel de Uniunea Europeană. Nu se discută despre anularea dreptului de veto pe decizii strategice, dar Uniunea Europeană trebuie să fie creativă și iată, de exemplu, negocierile tehnice cu Republica Moldova fac parte din aceste excepții pe care le inventează Uniunea Europeană pe parcurs pentru a depăși anumite blocaje. Este posibil ca în timp să apară și reflexia despre necesitatea majorităților calificate pe anumite subiecte, nu pe toate subiectele, dar pe anumite subiecte. Nu cred însă că extinderea va ajunge vreodată să fie subiect de vot prin majoritate calificată. Cred că extinderea Uniunii Europeane, politica de extindere, va rămâne totuși o politică bazată pe dreptul de veto al tuturor statelor membre.
— Nu sunteți membru în Partidul Acțiunii și Solidaritate, dar numele dumneavoastră apare uneori în discuții atunci când este vorba despre un viitor candidat la funcția de președinte al Republicii Moldova pe care l-ar putea înainta PAS. Spuneți-ne dacă într-adevăr există aceste discuții în cadrul formațiunii, dacă s-a discutat cu dumneavoastră vreodată acest subiect sau de ce apare numele nostru în acest context?
— Bănuiesc pentru că sunt vizibil prin activitatea mea în Parlament. Mă flatează această apreciere. Cred că este prematură discuția. Partidul Acțiune și Solidaritate acum se pregătește pentru următorul ciclu electoral care sunt alegerile locale, anul viitor, și miza este destul de mare, mai ales în contextul reformei teritoriale administrative.
— Dar un candidat la președinție se pregătește cu ceva timp înainte.
— Este adevărat. Sunt discuții în interiorul fracțiunii despre strategia pe termen lung. Acum prioritatea este integrarea europeană și reforma teritorială administrativă. Rolul meu în cadrul fracțiunii este foarte clar. Eu sunt responsabil de coordonarea activității cu Guvernul pe integrarea europeană. De asta am și acceptat invitația. Eu am fost invitat de PAS să fac parte din lista electorală și pe parcurs s-a cristalizat direcția de activitate, adică susținerea Guvernului pe integrarea europeană. De aceea, în funcție de succesul acestui proces, vom vedea și în ce rol mă voi regăsi după ce Moldova va adera la Uniunea Europeană. Acum, acesta este obiectivul asupra căruia lucrez și mă concentrez și îmi concentrez toate eforturile. Poziții, păreri sunt multe. Mă flatează, încă o dată, îmi face plăcere atunci când lumea mă apreciază, însă eu prefer să mă concentrez pe ceea ce avem de făcut și vă rog să mă credeți, agenda nu este deloc ușoară și nu e mică și nu-mi lasă tare mult timp de a contempla viitorul. Ambițiile mele sunt legate de aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, mai mult decât orice.
— V-ați dori acest statut de candidat la președinție, la momentul potrivit?
— Nu este o ambiție pe care o am în acest moment, nu este un plan pe termen lung pentru mine. Încă o dată, efortul meu este pentru integrarea Europeană a Republicii Moldova și dacă oamenii vor aprecia avansul pe care îl avem noi, munca pe care o face Guvernul și Parlamentul în acest sens, atunci PAS va avea un scor bun la următoarele alegeri, indiferent cine va fi candidatul.
— Mai mulți candidați de pe lista PAS au ales să plece după ce au ajuns în Parlament, după ceva timp. Dumneavoastră rămâneți până la sfârșit?
— Nu am alte planuri pentru moment, niciodată nu știi ce-ți pregătește viața, dar eu sunt foarte serios și vreau să continui atâta timp cât am energie, cât am susținere în partid, cât avem o echipă foarte dedicată și la Guvern, și în Parlament. Din acest punct de vedere, agenda mea este planificată pe multe luni înainte, puteți să vedeți, pot să vă arăt după interviu agenda din telefon, veți vedea că am planificate vizite până la sfârșitul verii.
— Dar aceste plecări, așa foarte pe scurt, de mulți au fost văzute ca niște încălcări ale promisiunilor date de PAS, pentru că a venit cu o listă și o bună parte dintre acei capi de listă sau personalități au plecat. Au fost un fel de locomotive electorale. A fost corect față de alegători?
— Unii au contribuit direct, alții continuă să contribuie. Fac parte din echipă. Fiecare alegător poate să interpreteze dacă este corect sau nu față de promisiunea pe care a făcut-o partidul. Din punctul meu de vedere este mai importantă politica pe care o promovează PAS, o politică bazată pe integritate, o politică bazată pe obiectivul strategic național care este aderarea la Uniunea Europeană, promovarea reformelor, inclusiv a reformelor nepopulare, am vorbit despre reforma teritorial administrativă. Este adevărat că nu toți s-au născut să fie deputați. Iată, mă gândesc la cazul domnului Cheianu, care a fost afectat chiar la nivel de sănătate. Nu e ușor, credeți-mă, la nivel de stres, mai ales unele ședințe se prelungesc după miezul nopții, unii deputați se implică foarte emoțional în aceste discuții și domnul Cheianu a avut niște discursuri foarte puternice și dacă dumnealui nu a rezistat, sănătatea este primordială.
— Dar a fost și cazul domnului Recean. A fost o surpriză că a plecat.
— Lista este lungă. Vă spun că toți cei care sunt pe listă sunt calificați să vină în Parlament și e o echipă unită.
— Dar nu toți rămân.
— Asta deja o las la interpretarea fiecărui alegător. Bineînțeles că aceste procese au anumite costuri politice evidente. Cineva interpretează într-un fel, cineva interpretează altfel. Pe mine nu m-a afectat. Dacă mă întrebați pe mine, eu în calitate de alegător al PAS, pe lângă faptul că am fost candidat, sunt și alegător al PAS, am votat PAS și la alegerile când n-am candidat, pe mine nu mă afectează foarte mult aceste schimbări. Până la urmă e vorba de sute de oameni care au venit în Guvern și în Parlament ca să muncească pentru această țară și care se consideră parte a echipei. Și ca în orice echipă sunt unii care vin, alții care pleacă. Este importantă direcția, este important efortul comun și sentimentul că aparții unei echipe. Eu încă am același sentiment ca în prima zi din 2021, că am venit într-o echipă și că fac parte din această echipă. Au fost oameni care au plecat din echipă, au fost și situații mai puțin plăcute, ca într-o echipă mare, dar sentimentul că fac parte dintr-o echipă încă îl am și atâta timp cât îl voi avea, voi continua să lucrez împreună și în cadrul acestei echipe.
— La final vreau să revin la discuția cu care am început și să vă pun o întrebare la care aș prefera să-mi dați un răspuns scurt. Când va fi Republica Moldova parte a Uniunii Europene?
— Depinde de noi, depinde de munca noastră. Angajamentul nostru este să fim gata să semnăm Tratatul de aderare în 2028 și să aderăm în 2030. Acesta este angajamentul, aceasta este viziunea noastră, cu cât mai repede, cu atât mai bine.
