Dreptul internaţional este de partea Chişinăului

Interviu cu Eugen Carpov, viceprim-ministru al R. Moldova pentru Reintegrare

— În anii 2005—2007, eraţi Ambasador al Misiunii R. Moldova la UE. Cum era tratat pe atunci subiectul integrării europene a R. Moldova?

— Îmi amintesc foarte bine acea perioadă, pentru că era una cu mai multe linii de comportament pentru R. Moldova. Pe de o parte, era o guvernare comunistă, care, atunci când a ajuns la guvernare, a declarat că va susţine integrarea estică, intrarea şi mai plenară în CSI şi în alte structuri ale spaţiului respectiv geopolitic. Pe de altă parte, în 2005, R. Moldova a declarat şi despre prioritatea integrării europene. Exact în 2005 am fost desemnat ambasador pe lângă UE. Atunci au şi fost iniţiate anumite decizii, care au fost aprobate ulterior, decizii care au jucat şi mai joacă şi în continuare un rol important. De exemplu, atunci s-a decis ca UE să deschidă o Misiune de Monitorizare la frontiera moldo-ucraineană, pe segmentul transnistrean. În perioada respectivă a fost deschisă şi Delegaţia UE la Chişinău, care nu existase anterior. Anume atunci s-a produs o activizare a relaţiilor Chişinău-Bruxelles.

— Prerogativele Biroului de Reintegrare sunt legate de soluţionarea problemelor ce ţin de procesul reintegrării R. Moldova. În ce măsură aţi realizat aceste prerogative, având acest mandat de vicepremier pe problemele reintegrării?

— Nu cred că pot oferi un răspuns exact acum. Din păcate, este un proces care durează prea mult, peste 20 de ani, de când se poartă aceste negocieri. Poate că au existat perioade în care realizarea unor soluţii pe care şi le dorea Chişinăul era mai simplă. Acum lucrurile se schimbă, dar nu în favoarea unui proces fluid, pe care ni-l dorim. Şi evoluţiile regionale care se întâmplă, şi conflictul din ţara vecină, situaţii care generează mişcări separatiste în zonele apropiate R. Moldova – toate acestea schimbă accentele în dialog, creând o falsă încurajare pentru structurile din stânga Nistrului. Astfel apar anumite solicitări, adresate Federaţiei Ruse, de recunoaştere, de alipire, de anexare, acţiuni care sunt din domeniul non-realistic, pentru că dreptul internaţional este singura platformă care gestionează relaţiile internaţionale. Evident, dreptul internaţional este de partea Chişinăului. Teritoriul din partea stângă a Nistrului este recunoscut ca parte integrantă a R. Moldova – stat suveran, independent, acceptat de toate statele lumii. Doar respectând aceste principii poate fi soluţionat acest conflict. Cu regret, actualii reprezentanţi ai administraţiei de la Tiraspol încearcă să meargă pe căi diferite. Chişinăul nu poate fi partener în asemenea discuţii. Noi avem o poziţie foarte clară, expusă şi în programul de guvernare, care nu s-a schimbat pe parcursul anilor. Doar sub acest unghi de vedere se poartă toate discuţiile în procesul de negocieri. Din acest motiv există şi dificultăţi, pentru că lucrurile pe care noi şi comunitatea internaţională le vedem într-un fel, la Tiraspol sunt văzute printr-o optică diferită.

— Dacă nu ar fi existat acest conflict transnistrean, cum ar fi evoluat procesul de integrare a R. Moldova în UE?

— Acum putem doar să facem presupuneri, dar presupuneri bazate pe exemple concrete. Avem exemplul statelor baltice, ale altor state din regiune care, la fel, au avut prezenţă militară străină, dar au fost capabile să soluţioneze problema retragerii acelor trupe de pe teritoriile lor, pe când noi ne-am confruntat cu o presiune fără precedent din partea Federaţiei Ruse, nu am reuşit să obţinem retragerea trupelor militare străine de pe teritoriul R. Moldova, am fost atraşi şi într-un conflict militar, la care trupele ruse au fost participante. Din acest punct de vedere avem de suferit şi în continuare.

— Liberalizarea regimului de vize a făcut să crească numărul solicitanţilor de cetăţenie a R. Moldova din partea populaţiei din stânga Nistrului. Să înţelegem că politica şi propaganda Tiraspolului nu mai prind în mediul cetăţeanului simplu?

— Este un aspect benefic, pe care cetăţenii R. Moldova l-au simţit imediat – mă refer la liberalizarea regimului de vize. Este un instrument care, odată ce a fost aplicat, le-a permis cetăţenilor R. Moldova să se deplaseze liber în spaţiul Schengen. Evident, cei din stânga Nistrului, fiind consideraţi, conform legislaţiei R. Moldova, cetăţeni, dar care nu au aplicat încă pentru obţinerea actelor moldoveneşti de identitate, au dreptul la perfectarea paşapoartelor biometrice şi la un tratament corespunzător în calitate de cetăţeni ai R. Moldova. Există o creştere substanţială de solicitări ale paşapoartelor biometrice moldoveneşti. Cifrele variază de la o lună la alta. Putem vorbi astăzi, estimativ, de o creştere de 30% în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

— Oricine, din stânga Nistrului, poate obţine paşaport de cetăţean al R. Moldova?

— Sigur că nu. Există rigori, există principii legale cărora trebuie să corespundă cetăţeanul respectiv. În primul rând, el trebuie să fie locuitor al R. Moldova până în anul 1990, sau trebuie să fie succesor al băştinaşilor. Instituţiile oficiale verifică riguros toate dosarele depuse şi doar cei care corespund obţin actele R. Moldova.

— Dintre actualele autorităţi transnistrene, cine ar avea dreptul să solicite paşapoarte ale R. Moldova?

— Legea R. Moldova stabileşte exact criteriile juridice pe care trebuie să le întrunească solicitanţii. În prim plan nu este apartenenţa la administraţie sau la structurile transnistrene sau la altfel de structuri, ci o capacitate juridică. Sigur că un element de bază este loialitatea faţă de statul R. Moldova. Criteriul respectiv este indiscutabil.

— Cum funcţionează în prezent restricţiile de circulaţie introduse de UE pentru autorităţile din regiunea transnistreană? Într-adevăr aceste persoane nu ajung în UE, atunci când se află pe „lista neagră”?

— Interdicţiile, foarte clar şi nominal, au fost impuse de către UE atunci când erau aplicate sancţiuni asupra şcolilor cu studiere în grafie latină sau asupra instituţiilor subordonate Chişinăului. Pe parcurs, această listă a fost modificată, după care, urmare a schimbărilor care au survenit la Tiraspol în urma plecării echipei lui Smirnov, Antiufeev şi a altora, UE a decis ca sancţiunile să fie păstrate, iar listele respective să fie modificate atunci când vor apărea încălcări grave în raport cu şcolile sau cu alte instituţii de acolo. Deocamdată, aceste liste nu sunt completate, dar UE poate să reintroducă oricând nume concrete pe listele de sancţiuni.

— Cum au fost influenţate negocierile în problema transnistreană de actuala situaţie din Ucraina?

— Dacă e să vorbim despre un impact direct asupra procesului de negocieri în formatele existente, o influenţă directă nu pot să spun că există. Dar, evident, au fost discuţii despre capacitatea Ucrainei şi a Federaţiei Ruse privind continuarea rolului de mediator pe care îl au în soluţionarea conflictului transnistrean, urmare a evoluţiilor din regiune. După abordarea acestui subiect, am avut opinii din partea Federaţiei Ruse şi din partea Ucrainei despre faptul că relaţiile care există în acest moment între cele două state nu ar trebui să influenţeze capacitatea celor două delegaţii participante la masa de negocieri. În continuare, fiecare mediator trebuie să-şi aducă contribuţia în conformitate cu mandatul şi cu angajamentele asumate anterior în calitatea respectivă.

— Rusia insistă permanent asupra neutralităţii militare a R. Moldova şi, în acelaşi timp, rămâne prezentă militar în estul R. Moldova. Cum poate fi depăşită această situaţie alogică?

— Este un subiect pe care diplomaţia R. Moldova, instituţiile statului îl abordează de fiecare dată, şi aici avem o poziţie foarte clară: R. Moldova este un stat neutru şi nimeni nu mai poate să ne solicite să devenim un stat neutru, pentru că noi suntem în conformitate cu prevederile Constituţiei. Toate statele ar trebui să recunoască acest statut al R. Moldova şi nu ar trebui să admită prezenţa militară neautorizată. În cazul nostru, există o prezenţă militară a Federaţiei Ruse pe teritoriul R. Moldova, în lipsa unui statut juridic şi a acceptului ţării gazdă. Deci, necorespunzând niciunei rigori pe plan internaţional de a se afla pe teritoriul R. Moldova. Dacă e să intrăm puţin în detalii, prezenţa militară rusă pe teritoriul R. Moldova trebuie apreciată din două puncte de vedere: participarea în cadrul Forţelor de pacificare şi prezenţa contingentului fostei Armate a 14-a, cu tot cu tehnică militară, cu toate muniţiile care se mai află în depozitele militare de la Cobasna. Aceşti militari trebuie să părăsească R. Moldova, şi aceasta este o poziţie ce nu poate fi modificată.

— Liderii secesionişti de la Doneţk au ameninţat că viitorul Transnistriei este în componenţa Novorosiei. Ne paşte pericolul unui nou război la Nistru?

— Când aţi spus liderii de la Doneţk, imediat mi-au venit în minte numele Antiufeev, Caraman şi, având în vedere activitatea lor de peste 20 de ani în R. Moldova în a crea regiunea transnistreană, aşa precum este ea în prezent, evident că ar exista dorinţa ca această regiune să se alăture unei entităţi ilegale. Vreau să vă spun, însă, că autorităţile de la Chişinău întreprind eforturi pentru a nu admite niciun fel de acţiuni militare în R. Moldova. În 1992, noi am trecut printr-un război, ştim ce înseamnă pierderea de vieţi omeneşti, ştim cât de greu e să depăşeşti consecinţele unui război într-un stat mic, după cum este R. Moldova. Din acest motiv, vreau să aduc în continuare asigurări că nu există niciun plan de acţiuni militare pe teritoriul R. Moldova sau în afară. Noi facem tot posibilul ca să nu admitem provocări, încercând să păstrăm calmul şi dialogul, indiferent în ce formă se poartă acesta. Orice dialog este mai bun decât orice acţiune cu caracter militar sau cu aplicarea forţei.

— La reuniunea de la Chişinău a miniştrilor de Externe din statele-membre ale UE s-a discutat şi despre situaţia din regiune în contextul evenimentelor din Ucraina. Nu a fost ocolit nici subiectul transnistrean. Cât de multe poate face UE pentru a evita o agresiune militară din partea Rusiei în R. Moldova, aşa precum se întâmplă în Ucraina?

— Problema nu se pune ca UE să evite o agresiune militară rusească în R. Moldova. Acum UE, SUA, alţi parteneri discută intens cu Federaţia Rusă despre acţiunile care au loc în Ucraina. Toată lumea occidentală are o poziţie unică: nu se admit intervenţii militare ale unui stat pe teritoriul altui stat. Ceea ce se întâmplă în Ucraina depăşeşte orice limită a dreptului internaţional şi este inadmisibil. Nu este doar o poziţie verbalizată de partenerii europeni, ci o poziţie consolidată şi prin anumite acţiuni, cum ar fi sancţiunile, aplicate deja în câteva rânduri. Acum se discută un nou pachet de sancţiuni împotriva Federaţiei Ruse, dacă aceasta nu va interveni pentru a detensiona situaţia din estul Ucrainei. Aş sublinia, totuşi, că şi în aceste condiţii UE este preocupată de situaţia din R. Moldova şi de eventualele consecinţe ale politicii ruseşti în raport cu acest stat.

— Problema şcolilor cu studiere în limba română şi accesul ţăranilor la terenurile agricole din stânga Nistrului, dincolo de prezenţa militară rusă, rămân şi în continuare cele mai acute probleme în relaţiile cu Tiraspolul. Chiar nu există soluţii, nu are şi Chişinăul nişte mecanisme de influenţă asupra Tiraspolului ca să excludă aceste probleme?

— Este adevărat. Acestea sunt subiectele de maximă sensibilitate pentru noi: şcolile şi lucrarea pământurilor din stânga Nistrului. Despre şcoli, vreau să menţionez că au fost numeroase tentative, inclusiv în acest an, de a le bloca activitatea, impunând tot felul de obstacole financiare, tehnice sau de altă natură, care ar fi provocat închiderea celor 8 şcoli din stânga Nistrului cu predare în grafie latină. Şi în acest an am reuşit să depăşim aceste aspecte. La 1 septembrie, chiar dacă au existat tentative de sistare a curentului electric sau alte probleme, cum ar fi interzicerea intonării Imnului de stat şi a arborării Tricolorului, le-am depăşit. Uşile şcolilor au fost deschise, elevii au început studiile, iar noi vom avea grijă ca acest proces să nu fie întrerupt. Este foarte important ca să asigurăm activitatea şcolilor, iar problemele care există să fie discutate la nivelul Ministerului Educaţiei cu cei de la Tiraspol, pentru a identifica soluţiile ce nu ar afecta procesul de studii.

Cât despre situaţia agricultorilor de acolo, noi am găsit o soluţie parţială, care le-a permis să strângă recolta de pe terenurile de dincolo de traseul Tiraspol-Rîbniţa şi să o transporte în localităţile în care locuiesc, dar asta nu înseamnă deocamdată că problema a fost rezolvată. În septembrie trebuie să găsim din nou soluţii, acestea fiind aceleaşi: Tiraspolul să înceteze să creeze probleme acolo unde a existat o reglementare pe parcurs: fermierii şi-au lucrat pământurile în baza unui mecanism în 2006. Trebuie să revenim la acel mecanism. Dacă există probleme din partea Chişinăului, ar trebui să îmbunătăţim acţiunile noastre, dar să nu acceptăm acţiuni unilaterale, cu schimbarea condiţiilor: că schimbăm dreptul de proprietate, că ţăranii nu mai sunt proprietari, că trebuie să ia pământul în arendă, că trebuie să plătească pentru arendă. Acestea sunt condiţii inacceptabile, pentru că schimbă temelia juridică. În astfel de circumstanţe, noi trebuie să găsim soluţii de urgenţă pentru detensionarea situaţiei, astfel încât, în toamnă, ţăranii să aibă acces la pământurile lor.

— Cum poate interveni Chişinăul în condiţiile „vânătorii de oameni”, practicată în stânga Nistrului? Câţi cetăţeni sunt acum închişi acolo? Cum pot fi salvaţi aceşti oameni din închisorile transnistrene?

— Este un subiect extrem de dificil. Sunt mai multe cazuri şi, pe fiecare caz concret, noi lucrăm pentru eliberarea acestor persoane, în condiţiile în care instituţiile de drept ale R. Moldova nu au posibilitatea să activeze liber în stânga Nistrului, fiind limitate în aplicarea legii. Pe de altă parte, există mecanisme care funcţionează pentru zona de securitate: Comisia Unificată de Control, Comandamentul Militar Unit, cei care veghează ca în zona respectivă să se respecte cel puţin un minim de principii convenite. Evident, asta nu este suficient, în special pentru cazurile pe care le discutăm aici, despre persoanele care sunt reţinute, arestate şi judecate. Vreau să menţionez aici contribuţia societăţii civile care se ocupă de protecţia drepturilor omului, în special cei care ajung în regiunea transnistreană, aplică pârghii specifice, inclusiv partenerii internaţionali.

— Majorarea, de la 1 septembrie 2014, cu 1000 de lei, a salariilor profesorilor şcolilor cu studiere în limba română din stânga Nistrului, cât de satisfăcătoare este?

— Este o decizie care vine în completarea altor decizii ce se referă la populaţia din stânga Nistrului, dar şi a satelor din dreapta Nistrului, din raioanele Căuşeni şi Anenii Noi, afectate de situaţia din zona transnistreană. Toţi bugetarii care locuiesc în Zona de Securitate au un adaos de 30% la salarii. Cu gândul la profesori, care şi ei activează în condiţii dificile, anterior, Guvernul a decis o alocaţie de 400 de lei, iar recent această alocaţie a fost majorată până la 1000 de lei. Nu este mult, dar, din puţinul de care dispune acum R. Moldova, aceasta e o contribuţie pentru profesorii de acolo. În paralel, Guvernul a decis şi acordarea unor compensaţii pensionarilor din localităţile respective. Se cunoaşte că, în aceste localităţi, subordonate Tiraspolului, persoanele iese la pensie cu 2,5 ani mai devreme decât pe malul drept şi cuantumul pensiei este mai mare. Ca să nu creăm discrepanţe, ca să nu admitem situaţii de corupere pasivă din partea celor din stânga Nistrului, de a atrage pensionarii moldoveni să treacă sub jurisdicţia Tiraspolului, am decis să majorăm pensiile. Nu am intrat într-o competiţie cu cei de la Tiraspol, pentru că în R. Moldova funcţionează un sistem social care se ghidează de principii legale, dar, având în vedere situaţia din zonă, condiţiile în care oamenii din aceste regiuni sunt limitaţi în mai multe libertăţi, Guvernul vine cu o contribuţie, şi politica respectivă va fi continuată în Zona de Securitate, pentru că ei sunt cel mai frecvent supuşi riscurilor din regiune.

— Se tot vorbeşte despre consolidarea încrederii între cele două maluri ale Nistrului. Cât de bine reuşeşte acest lucru?

— Consolidarea încrederii este un fel de filosofie care trebuie să ghideze procesul de negocieri. Pe de o parte, avem interese politice, legate de interese regionale, de aspecte de securitate, pe de altă parte, trebuie să ţinem cont că relaţia interumană, de la persoană la persoană, poate crea acea temelie care să-i facă pe politicieni să meargă cu mai multă înţelegere acolo unde ne propunem să ajungem. Recent am fost în câteva localităţi din Zona de Securitate. Am discutat cu oamenii de acolo şi am descoperit o deschidere totală faţă de cei din stânga Nistrului, din satele învecinate. Există relaţii foarte strânse la nivel interuman, există vizite reciproce, există participări la acţiuni comune. Uneori, astfel de aspecte pot crea condiţii favorabile pentru identificarea soluţiilor politice. Pe de altă parte, procesul de apropiere trebuie susţinut, iar pentru asta există fonduri, cum ar fi Fondul de Reintegrare pe care îl gestionează Biroul de Reintegrare, din cadrul Cancelariei Guvernului. În acest an avem 15 milioane de lei în acest fond. Banii respectivi sunt repartizaţi exclusiv localităţilor din Zona de Securitate. Încercăm să venim cu proiecte sociale, cu proiecte în domeniul infrastructurii, educaţiei, sănătăţii, astfel încât şi locuitorii din stânga Nistrului să poată beneficia de aceste proiecte, vizitând localităţile de pe malul drept.

— Cine monitorizează gestionarea acestor bani?

— Funcţionează un Comitet interministerial care, pe de o parte, colectează toate propunerile venite de la comunităţi, iar pe de altă parte, analizează priorităţile şi decide cum ar trebui repartizaţi banii. Peste 50 de localităţi au primit, pe parcursul ultimilor ani, bani pentru proiecte din acest Fond de Reintegrare. Mai există şi fondurile UE, care, până nu demult, au fost în valoare de 13 milioane de euro. Pe parcursul anului curent noi am semnat şi a intrat în vigoare un Acord nou de finanţare a măsurilor de consolidare a încrederii, în valoare de 28 milioane de euro. În septembrie, va fi lansată propunerea de colectare a proiectelor care urmează a fi implementate în special în Zona de Securitate.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta GROSU