Petru Grozavu: Povara Kremlinului
În Polonia, violatorii şi pedofilii sunt castraţi chimic. O lege în acest sens a intrat în vigoare din toamnă, la solicitarea premierului Donald Tusk, după mai multe cazuri de pedofilie care au îngrozit Polonia anul trecut. Experţii în materie susţin că este cea mai aspră lege din Europa împotriva pedofilei şi a violului.
În contextul anarhiei postelectorale de la noi (şi nu doar a celei postelectorale), ar fi logic să ne întrebăm: dar cu politicienii, care violează zilnic şi neîntrerupt, de 20 de ani la rând, o Moldovă întreagă, ce ar fi să facem cu ei? De ce Parlamentul, dacă, cumva, e al poporului, nu ar adopta o lege prin care politicienii care, ajunşi la putere, în loc să se «violeze» pe sine în interesul poporului, «violează» poporul în interesele sale, să fie castraţi? Chimic, poate că nu, dar politic – da, ceea ce ar înseamna lipsirea lor de imunitate, de dreptul de a mai rămâne în politică sau de a mai pretinde o funcţie publică. În plus, să plătească recompense statului pentru cazul în care şi-au schimbat “căciula” şi s-au lepădat de angajamentele lor electorale. Cine ştie, poate că, sub presiunea riscului de a fi «castraţi», ajungem să ne alegem şi cu o altfel de clasă politică.
Lupu cere imposibilul
Şi după aproape trei săptămâni de la încheierea alegerilor, apele postelectorale întârzie să se limpezească. Ex-partenerii de alianţă, PL, PLDM, PD, care, în mod firesc, trebuiau să-şi dea mâna şi să continue programul de guvernare început în 2009, chiar dacă nu se bat cu pietre, oricum, rămân pe baricade. Loc pentru “buna ziua” e încă puţin. Jocul PD-ului la două porţi începe a deranja. Lumea se agită tot mai mult. Intelectualitatea scriitoricească şi cea ştiinţifică a lansat mai multe apeluri la raţiune, societatea civilă încearcă să limpezească negocierile, organizaţiile teritoriale ale PD sunt în alertă, la Chişinău, câteva mii de oameni au ieşit duminică în stradă, iar pentru 26 noiembrie se preconizează o Mare Adunare Naţională, în cazul în care PD nu se va asocia cu PL şi PLDM pentru constituirea unei alianţe comune de guvernare. Suspiciunile că PD ar putea-o lua razna şi face alt joc politic decât cel aşteptat de majoritatea electoratului rămân mari. După trei runde de negocieri, în format trilateral, părţile nu au putut depăşi principalele controverse: partajarea funcţiilor, sau ceea ce numesc ei, într-o formulă mai camuflată, “echilibrarea actului de guvernare”. Liderii se arată optimişti după consultări, dar, de fapt, lucrurile stau pe loc. PLDM rămâne, deocamdată, pe poziţia repartizării matematice a locurilor la guvernare, conform mandatelor acumulate, deşi susţine că “nimic nu e bătut în cuie”, iar PD optează pentru un egalitarism frăţesc între cei trei, în intenţia de a exclude dreptul de veto în adoptarea deciziilor pentru vreun partid din cele trei. De fapt, PD cere imposibilul în speranţa de a obţine maximum posibilul. Asumându-şi rolul de avocat, PL s-a situat în negocieri de partea PD, în intenţia de a-l putea sustrage de la “ofertele generoase” ale comuniştilor, făcute imediat după alegeri şi secundate de emisarul Kremlinului, S. Narîşkin. Pretenţiile PD-ului sunt un precedent pentru politica moldovenească. Compromisuri s-au mai făcut la Chişinău şi cedări de tot genul, dar o partajare egală a funcţiilor între părţi, indiferent de scorul electoral, este o premieră. Va merge, nu va merge, greu de spus, mai ales că nu este clar şi care dintre funcţiile la guvernare, în ansamblu, s-ar putea să le pretindă PD-ul, în cazul în care PLDM va accepta tranzacţia. Riscurile rămân mari.
PD va rămâne să joace la două porţi
Să ne închipuim pentru moment ce s-ar putea întâmpla în cazul în care M. Lupu ajunge preşedinte. Responsabil de politica externă, s-ar putea ca acesta să pretindă pentru PD (în aparenţă, logic) şi ministrul de externe. Şi dacă mai pune mâna pe cel puţin două ministere de acelaşi calibru, Moscova poate dormi liniştită, indiferent de faptul dacă nunta lui Lupu va fi cu Voronin sau cu Ghimpu şi Filat. Iar în cazul în care “aliaţii” vor încerca să protesteze, Lupu va ameninţa, ca şi acum, cu comuniştii. Numai că după alegerea şefului statului, riscurile acestor ameninţări pot deveni iminente şi imposibil de evitat, în condiţiile în care nicio normă legală în stat nu prevede obligativitatea juridică a acordurilor semnate între părţi. Nu întâmplător, sau deloc întâmplător, PD- ul insistă, în cele câteva recomandări făcute la începutul acestei săptămâni liderilor AIE, asupra adoptării de către parlament a “modificărilor legislative pentru alegerea preşedintelui ţării cu 51 de voturi” încă până la alegerea guvernului. Este prima şi principala dintre cele “5 teze” ale PD, alături de cea de partajare a funcţiilor în guvern în formulă asimetrică (ne-aritmetică). Dacă PD reuşeşte şi obţine alegerea preşedintelui cu 51 de mandate, încă din start, s-ar putea să ne aşteptăm la tot felul de surprize vizavi de configuraţia viitoarei Alianţe de guvernare. PD plus PCRM fac împreună cu 5 voturi mai mult decât simpla majoritate. Dar s-ar putea ca sub ameninţarea alianţei cu PCRM şi acompaniamentul Kremlinului, PD să joace în continuare jocul la două porţi, şi nu numai pe interior ci şi pe exterior, mimând şi simulând aspiraţii pro-europene. Şi în acest caz, anticipatele, oricât de grea povară ar putea fi, vor trebui acceptate ca soluţie pentru Moldova de mâine. Nu degeaba, Lupu se teme cel mai mult de aceste anticipate, pe care le-a catalogat drept “catastrofă”, numai că nu pentru R. Moldova, ci pentru PD, care s-ar putea să repete precedentul fatal din aprilie-2009. Cine, până la urmă, va bea şampania pentru alegerile-2010? Întrebarea este, răspunsul încă nu.
Petru Grozavu, petru.grozavu.zdg@gmail.com
