Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   De ce Dodon&Co nu poate…

De ce Dodon&Co nu poate fi considerat grup disident

Indiferent de faptul dacă avem sau nu un candidat demn la Preşedinţia R. Moldova, în aceste zile nu-mi găsesc locul din cauza felului în care analiştii şi presa încearcă să găsească un nume tare, unul mai special, pentru cei trei parlamentari care au anunţat că se detaşează de fracţiunea PCRM.

Am auzit de foarte multe ori cum li s-a spus grupul “disident” sau grupul “disidenţilor”. M-a supărat această formulă deoarece, de la 1989 încoace, disidenţi sunt numiţi cei care au manifestat opinii opuse celor ale regimurilor totalitare. Disident a fost Andrei Saharov, Gheorghe Briceag, Paul Goma, Elizabeta Rizea, Vasile Vâşcu, Gheorghe Ghimpu…

Mai nou, dacă e să credem unor lideri de opinie de la Chişinău, şi “grupul Dodon” devine unul disident, deşi nu există niciun argument că acesta manifestă opinii opuse celor comuniste, de care spun că s-au distanţat acum câteva zile.

De altfel, Dodon, cel puţin, nu a declarat că a depus biletul de partid pe care l-a primit falnic, la 22 aprilie 2010, din mâinile lui Vladimir Voronin. Greceanâi, în genere, nu a spus niciun cuvânt, de parcă a luat apă în gură. Despre Abramciuc, ce să zic… Se pare că ea şi familia sa va avea cel mai mult de câştigat în urma acestui presupus divorţ al lui Dodon de PCRM, deoarece, în sfârşit, partidul lor care, în 2011, la ultimele alegeri locale, a acumulat în consiliile raionale şi municipale 1,218 de voruri, ceea ce constituie 0,09%, va avea bani pentru a creşte şi a se dezvolta. Mă mai întreb: de ce unii consideră disidenţă detaşarea de “seceră şi ciocan” şi aderarea la “steaua roşie”, căci aceasta reprezintă sigla partidului preferat acum de Igor Dodon?

Disidenţii adevăraţi, cum ar reacţiona ei oare la această tentativă de profanare a sensului acestui cuvânt, rar utilizat în ultimul timp.

Georghe Briceag, bunăoară,  în anii ‘40 ai secolului trecut, a fost condamnat de puterea bolşevică la 10 ani de GULAG, după care – la 7 ani de exil, pentru că a organizat unul dintre primele grupuri de rezistenţă antisovietică din Basarabia. În aprilie 2005, Gheorghe Briceag a fost distins cu Premiul Homo Homini (“Premiul pentru Demnitate Umană”), oferit de Fundaţia People in Need. De altfel, Gheorghe Briceag fusese supranumit “ultimul disident” din R. Moldova… De unde, dar, încă trei, dintr-un grup destul de dubios.

Sau, ce ar simţi Elisabeta Rizea, eroina luptei anticomuniste din România, care, împreună cu soţul său, a sprijinit activ rezistenţa anticomunistă, din care cauză a fost arestată şi torturată de autorităţile comuniste în anii 1952 şi 1962, făcând şi 12 ani de închisoare.

Sau Paul Goma, unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi ai României comuniste. În 1977, Goma a expediat la postul de radio occidental Europa Liberă o scrisoare deschisă, cerând guvernului de atunci al României respectarea drepturilor omului. Scrisoarea a fost difuzată la radio, după care Goma a fost urmărit, arestat şi torturat de Securitate.

Dar Vasile Vâşcu, cel căruia i-a fost “cusut” un dosar din 35 de volume pentru că, în 1984, a lansat un “Manifest politic” în care a scris că limbii materne ar trebui să i se confere statut de limbă oficială în Moldova, că ar trebui promovate în funcţii de răspundere cadre naţionale, că ar trebui  stopată rusificarea şi că ar trebui retrocedate teritoriile istorice ale Moldovei? Vâşcu a fost condamnat la 14 ani de închisoare în Siberia. Ce ar zice el astăzi despre “disidenţa” lui Dodon?
Totodată, această calificare inadecvată a “grupului Dodon”, involutar, s-ar părea, le conferă mai multă importanţă celor trei, inducând, de fapt, opinia publică în eroare.

De ce să le spunem oamenilor că cei trei ar putea deveni salvatori în actuala criză politică? De ce să le spunem lucruri neadevărate, dar să nu recunoaştem că, de fapt, marea noastră problemă nu sunt conflictele din AIE sau orgoliile celor din PCRM, ci lipsa unor personalităţi atât de mari şi atât de ireproşabile, încât oricui dintre actualii parlamentari să-i fie ruşine să nu-i acorde votul, dacă acesta ar candida la şefia statului.

Aneta Grosu, 
[email protected]