„Trenul durerii” pentru „duşmanii poporului”

Au rămas zile numărate până la inaugurarea Monumentului Deportaţilor, în scuarul Gării Feroviare din Chişinău. În timp ce primarul general asigură că lucrările se vor încadra în timp, iar deportaţii şi familiile lor vor să creadă că anume aşa va fi, mai multe voci sunt sceptice, motivând că la elaborarea ideii monumentului ar fi trebuit să se ţină cont şi de părerea lor.

Foştii deportaţi susţin că acest monument nu va şterge din memoria lor calvarul la care au fost supuşi. Ei spun că şi-ar dori ca autorităţile să nu se spele pe mâini prin edificarea monumentului, uitând de ei. Deşi au cunoscut suferinţele, foametea şi înjosirea, astăzi, pensiile prea mici îi reîntorc la timpurile de altă dată, când nu aveau măcar o bucăţică de pâine.

Istoria monumentului

Data anunţată pentru inaugurarea monumentului victimelor represiunilor staliniste este 6 iulie, zi în care, în 1949, a avut loc cel de-al doilea val al doportărilor. Acum doi ani, s-a discutat foarte mult referitor la sculptură, la semnificaţiile acesteia. A avut loc şi un concurs, la care sculptorii şi-au prezentat proiectele. Într-un final, a fost selectat proiectul lui Iurie Platon, care a propus realizarea unui tren ce ar simboliza „maşinăria” care ducea oamenii spre calvar, spre necunoscut sau chiar spre moarte. El a propus ca lucrarea să se numească „Trenul durerii”, or, sute dintre cei ridicaţi nici nu au ajuns la destinaţie.

Pentru a prezenta suferinţa deportaţilor şi chinurile la care au fost supuşi, plasticianul „a transformat” un capăt al vagonului în oameni, care, până la urmă, se transformă iarăşi în bucăţi de tren: uşi, geamuri, roţi… Această idee a fost acceptată de juriu, care a selectat anume această lucrare a artistului Iurie Platon. Anterior, istoricul Ion Negrei menţiona pentru ZdG că drumul parcurs de victimele represiunilor staliniste „nu avea sfârşit şi s-a încheiat în mod tragic, cu nimicirea a sute de mii de gospodari”.

„Fenomenul deportărilor e îngrozitor, de ordinea holocaustului, a genocidului”, aprecia academicianul Mihai Cimpoi, care a făcut parte din comisia de jurizare a proiectelor propuse pentru concurs. Câştigătorul, la rândul său, susţine că s-a documentat foarte mult şi s-a pregătit serios de acest concurs, deşi atunci când a aflat că lucrarea sa a fost selectată, s-a speriat. A fost doar un sentiment de moment. Iurie Platon s-a apucat imediat de lucru, muncind în ghips, pentru ca, ulterior, monumentul să fie turnat în bronz. Sculptorul îşi făcea griji în această privinţă, deoarece, în R. Moldova, e imposibil de turnat în bronz o lucrare de dimensiuni mari.

„Trenul durerii” va ajunge la destinaţie la timp

În prezent, artistul plastician şi-a terminat lucrarea. „Ea cântăreşte o nimica toată, vreo trei-patru tone”, susţine Iurie Platon. Sculptura a fost transportată în Belarus, la Minsk, unde este turnată în bronz. Despre acest fapt a anunţat Roman Sofroni, şeful Direcţiei construcţii capitale din cadrul Primăriei. Lucrarea a fost împărţită în trei fragmente, ca să poată fi transportată mai simplu. Varianta finală a lucrării ar trebui să cântărească deja în jur de 13 tone.

Astăzi, toţi sunt în aşteptarea monumentului, care trebuie să fie adus cât de curând, deşi, pe parcurs, au apărut unele probleme. Potrivit unor informaţii, Chişinăul nu ar fi achitat suma stabilită, de zece milionae de lei. Ulterior, edilul capitalei ne-a asigurat că totul ar fi în ordine şi că monumentul va reveni la Chişinău în termenul stabilit. Pe 13 iunie, în cadrul evenimentelor dedicate memoriei celor care au avut de suferit în urma primului val de deportări, Dorin Chirtoacă a afirmat public că va face tot posibilul să se integreze în timp.

Totuşi, primarul de Chişinău nu a exclus că ar putea să apară unele probleme la vamă, dar că acestea „nu ar trebui să constituie un impediment şi vom face tot ce va fi necesar ca, pe 6 iulie, monumentul să fie la locul stabilit”, susţine primarul. „Trenul durerii” va fi montat în Scuarul Gării Feroviare, acolo unde, în prezent, este înălţată o piatră comemorativă, instalată încă în 1990, semnificând şi locul pe care va fi instalat monumentul, asupra căruia lucrările au început abia în 2010.

Cei mai oropsiţi

Mai mulţi deportaţi contestă ideea în baza căreia este edificat monumentul. „Noi nu am fost sfărâmaţi de roţile trenului şi nici nu ne-am transformat în metal. Erau proiecte mult mai reuşite, dar de părerea noastră nu a ţinut cont nimeni, deşi se spune că pentru noi o fac”, spune indignată Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici. „Aceasta este tragedia poporului nostru, tragedia pe care am trăit-o pe timpul comuniştilor, am trăit-o pe pielea noastră”, afirmă Valentina Sturza. Deşi autorităţile susţin că fac acest gest pentru victimele represiunilor staliniste, acestea se pare că ar avea nevoie de altceva.

Oamenii nu pun la îndoială faptul că sculptura va fi dezvelită la data stabilită, dar spun că, în tot acest timp, au visat cu totul la altceva. Cei cărora li s-a luat până şi ultimul bănuţ au acum o pensie mai mult simbolică. Tot ce-şi doresc ei este să ducă un trai decent, de care au fost lipsiţi ani la rând. Sculptura este foarte costisitoare, atingând 22,5 milioane de lei. Oamenii spun că aceşti bani ar fi putut fi folosiţi pentru a facilita viaţa lor grea. „Aceste persoane merită să meargă în transport fără plată. La facturi să aibă reduceri de 50%, aşa cum era cândva. Peste tot situaţia deportaţilor este alta. Chiar şi în Rusia, foştii deportaţi beneficiază de aceste facilităţi. Numai noi, aici, suntem cei mai oropsiţi”, susţine Valentina Sturza.

Victimele represiunilor staliniste au fost deportate pe motiv că ar fi „duşmani ai poporului”. Toţi au revenit acasă fără drepturi, atitudinea autorităţilor continuând să fie ca faţă de nişte „duşmani ai poporului”. Totodată, cei care s-au născut în surghiun, nu pentru că asta ar fi fost alegerea părinţilor, ci pentru că aceştia au fost deportaţi, nu au niciun privilegiu până la vârsta de pensionare. Mulţi dintre ei nu-şi pot restitui cel puţin o parte din bunurile familiilor lor. Primul val al deportărilor a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, urmat de al doilea val – 6-7 iulie 1949. Aceasta este şi data în care se preconizează inaugurarea monumentului „Trenul durerii”.