Trei copii într-un sicriu, doi părinţi şi un dosar penal

Valeriu, de cinci ani, Oleg, de trei ani, şi Ştefan, de numai un an şi câteva luni, au fost omorâţi la 16 iulie de propriul lor tată. Bărbatul, care a încercat să se sinucidă, nu-şi neagă vina. Acum acesta este supus expertizei psihiatrice, iar procurorii spun că pedeapsa cea mai probabilă poate fi detenţia pe viaţă. De numai 25 de ani, mama copiilor este frântă de durere. E singură şi cu frica de a se întoarce în sat, unde rudele soţului o învinuiesc că şi-ar fi abandonat copiii şi o ameninţă. Cu două săptămâni înainte de noaptea tragediei, Tatiana plecase la Chişinău să muncească pentru a le oferi copiilor condiţii mai bune de viaţă, după ce ani la rând a suportat umilinţă şi violenţă din partea soţului.

Tatiana nu are nicio poză a fiului mai mic. Radu spune că şi-ar fi înjunghiat copiii din gelozie şi de teamă să nu-i ia soţia. Ei sunt părinţii lui Valeriu, Oleg şi Ştefănel, cei trei copii îngropaţi într-un singur sicriu.

Generaţii „abandonate”

Tatiana şi Radu s-au cunoscut acum şapte ani, la muncă în Rusia. Când s-au întors acasă, de sărbători, bărbatul a invitat-o la el şi nu i-a mai permis să plece. La început, povesteşte plângând Tatiana, soţul era grijuliu, nu bea şi nu o bătea. Ulterior, situaţia s-a schimbat, iar vina, crede ea, este a tatălui lui Radu, care l-a părăsit când acesta era mic, după ce mama sa decedase. L-a înfiat şi l-a crescut o mătuşă, în acelaşi sat, pe aceeaşi stradă. Ion, bunelul celor trei băieţi, nu-i vizita şi nu le aducea bomboane, spune Tatiana, şi totul din cauză că nimeni din familia soţului nu o iubea. La rândul ei, femeia spune că părinţii săi sunt divorţaţi de mult: tatăl este stabilit în Italia, iar mama, care consumă băuturi alcoolice, a rămas la Rădenii Vechi, Ungheni.

Tatiana spune că a plecat la Chişinău după ce, timp de şase ani, soţul, gelos şi căzut în patima alcoolului, o bătea şi o umilea. Despre plecarea sa, Tatiana i-a vorbit de mai multe ori, dar la mijloc de iunie, a împrumutat de la o rudă 1000 de lei şi a plecat la Chişinău pentru a munci şi a putea lua copiii. Bărbatul, afirmă Tatiana, ar fi rugat-o să se întoarcă, cu promisiunea că nu se va mai atinge de ea, dar de fiecare dată când era beat şi o suna, o ameninţa cu moartea. „Cum consuma alcool, mă bătea, şi nu o singură dată a pus mâna pe cuţit. Un timp, la noi a locuit sora mea, Mădălina, care nu o dată îmi spunea: fugi, că o să te bată. Nu m-am gândit niciodată că o să le poată face aşa ceva băieţilor, el îi iubea foarte mult”.

„După ce s-a născut primul băiat, Valeriu, a început să mă bată. Eu îi spuneam că nu vreau să crească ai noștri copii  într-o familie agresivă. El mă umilea. N-am fost pentru el niciodată femeie bună. Odată, a venit sora lui, Carolina, iar eu nici din pat nu mă puteam ridica, deşi Ştefănel era încă mic. Toată eram vânătă. Sora i-a zis: „Măi, eşti un prost, numai un prost poate să ucidă în aşa stare femeia”. Îmi spunea că dacă mă duc la poliţie, mă taie”, mărturiseşte Tatiana.

Femeia mai spune că el nu se ocupa de gospodărie şi tot greul cădea pe umerii ei: „El era paznic la livadă. Lumea venea pe la 7 acasă, mai devreme, să mai facă treabă în jurul casei. El venea la 12, se culca lângă băieţi. Eu trebuia să le fac pe toate. Dacă o dată nu reuşeam să fac ceva, el iar mă bătea. Dar eu nu mai aveam puteri să fac ceva. Nu a ştiut niciodată să preţuiască. Şi totul din vina tatălui său, Ion, şi a soţiei sale, Zina. Ei l-au făcut să ajungă la această condiţie. După ceea ce s-a întâmplat, ei spuneau la televiziuni că nu aveam grijă de copii şi consumam alcool. N-a fost asta niciodată. Dacă serveam un pahar, dar niciodată nu mergeam undeva singură, doar cu soţul. Ei vor acum să apese asupra mea ca să-l scoată pe el drept.”

„Mai lua şi o armă de vânătoare de la nişte rude ca să împuşte în pădure, dar când venea acasă, ba scotea, ba punea gloanţele, nu mai puteam dormi toată noaptea. Eu ştiam că de copii n-o să se atingă, el băieţii îi iubea foarte mult şi niciodată nu se atingea de ei. Odată nu mai puteam şi chiar voiam să-mi fac seama, voiam să mă spânzur…”, îşi aduce aminte femeia.

Tatiana mai spune că soţul ei împrumutase bani de la un cumătru să cumpere un cal, iar datoria trebuie să o întoarcă ea, pe când tatăl lui Radu deja l-a vândut, pentru a „plăti medicilor şi avocaţilor să-şi scoată” feciorul. Datorii mai are femeia şi la magazinul alimentar din localitate, deoarece, în afară de produsele pentru copii, soţul ei cumpăra alcool şi juca pe bani.

Când a născut mezinul, soţul, care era angajat, şi-a luat concediu pentru îngrijirea copilului, dar ajutorul era de doar 600 de lei, de aceea s-au adresat la primărie pentru a li se acorda ajutor social, 2000 de lei.

Noaptea de vineri şi un sicriu pentru trei

Sâmbătă, 16 iulie, femeia îşi aştepta la Chişinău soţul cu feciorii. Puţin peste miezul nopţii, tocmai când aceasta a venit de la muncă, o sală de ceremonii unde făcea curat şi spăla vesela, bărbatul a sunat-o: „El m-a sunat şi eu l-am cunoscut după voce că era beat. I-am spus că dacă vrea să trăim împreună, atunci să ne mutăm la Chişinău, că eu nu mai pot să mă mai bată, nu mai am puteri. El a început să mă insulte. După discuţie nu mă lua somnul, mă durea inima”. La câteva ore, o vecină i-a transmis vestea îngrozitoare. La patru dimineaţa a plecat cu primul microbuz în sat, nu înainte ca medicii să-i administreze calmante.

„Am cumpărat un sicriu mare, pentru toţi trei, să stea împreună. Nici nu a încăput pe uşa casei. L-am aşezat pe prispă, şi pentru că erau tăiaţi la gât şi curgea sânge, i-am înmormântat în aceeaşi zi, spre seară. Pe urmă toate rudele lui mă învinuiau că i-am înmormântat mai repede, ca să scap de ei”, spune Tatiana.

„Radu nu era în stare să facă aşa ceva, el iubea foarte mult băieţii. Niciodată nu se atingea de ei. Eu am vorbit cu băieţii vineri seara. Mi-au spus că el a băut la bunica Zina”, spune mama celor trei copii. În aceeaşi zi, după înmormântare, s-a întors la Chişinău şi a mers la muncă, pentru a putea întoarce datoriile rudelor. Acum, sensul existenţei pentru ea este pierdut, mărturiseşte Tatiana, iar tot ce-i dă puteri este dorinţa de a le face dreptate feciorilor.

Iniţial, îndată după ce a plecat la Chişinău, Tatiana a anunţat asistenta socială din sat că îşi caută un loc de muncă şi că, imediat cum se va angaja, va veni să ia copiii, pentru că altfel se teme că Radu o va bate şi nu ştie dacă va scăpa vie de gelozia lui: „Băutură şi bătaie, numai asta au văzut băieţii mei”. Asistenta socială i-a reproşat că trebuia să spună mai devreme că este bătută, dar că acum copiii vor rămâne cu tatăl, deoarece acesta are casă şi condiţii de trai.

Ulterior, Tatiana a discutat şi cu primarul comunei Toceni, în componenţa căreia intră şi satul Vâlcele. Acesta a mers acasă la ei, ca să vadă situaţia copiilor. Primarul i-a spus că Radu a înaintat cerere de divorţ, dar şi că băieţii vor rămâne cu el. Între timp, unul dintre băieţi s-a îmbolnăvit, iar Tatiana, prin intermediul unei rude, a trimis acasă soţului, care a fost internat în spital cu feciorul, 1400 de lei şi o geantă cu dulciuri, cereale şi carne pentru copii.

Femeia spune că în seara tragediei a înţeles după voce că soţul ei e în stare de ebrietate, iar despre acest fapt ştiau mai mulţi oameni din sat, care l-au văzut când se întorcea cu feciorii de la grădiniţă.

Expertiză cu semne de „simulare”

Pe numele tatălui celor trei copii a fost emis un mandat de arest pentru 30 de zile, care ulterior a fost prelungit la solicitarea procurorilor. După trei zile în spitalul din Cantemir, cât bărbatului i-au fost acordate îngrijiri medicale după ce a încercat să se sinucidă, a fost numită expertiza psihiatrică, iar bănuitul a fost transferat la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Chişinău, unde continuă să se afle. Rezultatele expertizei nu sunt gata nici astăzi, medicii cerând la 13 septembrie prelungirea termenului de efectuare a testului şi solicitând acte medicale suplimentare de la procurori, invocând că bărbatul ar putea simula unele comportamente pentru a se eschiva de răspundere.

Procurorul pe caz, Andrian Procoavă, a declarat că au fost audiaţi vecinii, reprezentanţii autorităţilor publice locale şi s-au acumulat toate materialele necesare, iar mama a fost recunoscută drept succesoare a părţii vătămate. „Am acumulat informaţii şi am stabilit că el într-adevăr lucra ca paznic, dar a depus cerere pentru concediu de îngrijire a copilului. Toate organele prezintă până la acest moment nişte caracteristici foarte pozitive la adresa infractorului, comparativ cu caracteristicile mamei.”

Pentru a merge în sat ca să organizeze o masă de pomenire la 40 de zile de la decesul copiilor, Tatiana s-a simţit nevoită să solicite în instanţă o ordonanţă de protecţie, deoarece rudele continuă să o ameninţe şi să o învinuiască de cele întâmplate. Cunoscuţii din sat i-au spus să fie atentă, pentru că ar putea fi urmărită şi i s-ar putea întâmpla ceva.

Valeriu Movileanu, ofiţer de urmărire penală în Cantemir, spune că analiza de sânge a fost preluată imediat, iar rezultatele arată că bărbatul nu consumase alcool. Omul legii recunoaşte că inculpatul şi-a motivat gestul diferit în faţa procurorilor şi judecătorilor, declarând că a făcut-o ba din gelozie, ba din teamă ca soţia să nu-i ia copii. Valeriu Movileanu afirmă că toate probele au fost cercetate, iar săptămâna viitoare urmează a fi prezentate rezultatele expertizei, după care dosarul va fi transmis în judecată. „Înregistrările telefonice sunt anexate, iar ele constată direct vinovăţia bărbatului. El spunea la telefon: veniţi, că am omorât copiii! A făcut ce-a făcut şi l-o apucat jelea. A chemat şi ambulanţa, spunând: veniţi mai repede că eu mor. Copiii nu mureau însă? Uşa era încuiată pe dinăuntru. Unul era tăiat la mână. Aşa, în pat, cum dormeau. Ce-i vinovat copilul?”, se întreabă ofiţerul. El afirmă că cea mai posibilă pedeapsă care-i va fi aplicată este detenţia pe viaţă.

Apelat, primarul comunei Toceni, Sergiu Beleuţă, afirmă că nu a avut probleme cu această familie, că primeau ajutor social, dar şi pentru îngrijirea feciorului mai mare, care avea grad de invaliditate. Sergiu Beleuţă spune că familia avea gospodărie, nu consuma alcool, soţul muncea, iar soţia avea grijă de copii. Primarul mai spune că asistenta socială a demisionat după acest caz: „Întotdeauna, în aşa cazuri, toţi spun că primarul, asistentul social şi poliţistul sunt de vină. Noi cu asistentul social am fost la ei. În casă totul era curăţel. Nu am ştiut de violenţă în familie.”