Tinerii Moldovei – între sărăcie, lene şi muncă grea

Tinerii de la sate reprezintă viitorul comunităţilor rurale. Dar starea multor sate din Republica Moldova nu face decât să-i convingă pe aceştia că trebuie să plece, sau dacă rămân, să evite munca grea de la câmp, dosindu-se prin barurile din sate – singurele instituţii unde sunt aşteptaţi zi de zi.

În satele prin care trecem, întâlnim cel mai des copii şi bătrâni. Bunicii îşi îngrijesc nepoţii şi încearcă să le ofere toată dragostea şi afecţiunea de care sunt în stare, ca cei mici să nu simtă absenţa părinţilor. Părinţii lor, de regulă, au fost nevoiţi să-şi caute un loc de muncă mai bine plătit în altă ţară, pentru a-şi scuti copiii de grija zilei de mâine, trimiţând acasă bani pentru ca cei dragi să nu ducă lipsuri. Psihologii spun că astfel mulţi dintre copii cresc cu sentimentul că părinţii fac bani uşori acolo, în depărtare, şi trebuie să le trimită lor mereu. Aceşti tineri sunt mai puţin motivaţi să muncească.

Unii muncesc din greu, alţii lenevesc şi se plâng

„Migraţia a devenit, de-a lungul anilor, un fenoment obişnuit pentru tinerii din satele Moldovei”, ne spune Victor Guriev, primarul satului Gordineşti, Edineţ. „Aproape toţi tinerii din sat sunt plecaţi peste hotare, iar cei care au rămas fie că încearcă să se pună pe picioare, lucrând din greu, fie aleg să lenevească şi să se jeluie pe soartă”, ne spune primarul satului Gordineşti. Potrivit lui, în satele din regiunea de nord a ţării „nu prea există problema lipsei locurilor de muncă. „Da, cei care au studii superioare ar putea să nu-şi găsească întotdeauna loc de muncă după specialitate, dar un loc de muncă care să-i ofere un trai decent, cu siguranţă poate să-şi găsească”, explică Victor Guriev.

„Oamenii zic că trăiesc greu, dar de ce stau atunci pe la baruri, discoteci? Oamenii susţin că nu sunt locuri de muncă în Moldova, dar cei care trăiesc în sate oare uită că Moldova e o ţară agrară, cu foarte multe pământuri care trebuie să fie lucrate?”, se întreabă Vasile Morcov, şeful Centrului de Sănătate din satul Chetriş, Făleşti.

„În Moldova, stau mii de hectare pârloagă. În ţările europene lumea munceşte, acolo nu vezi pământuri care nu ar fi lucrate, deoarece pentru ei pământul este un bun pe care trebuie să-l îngrijească. Dar, la noi tinerii nu vor să lucreze, ci să stea pe spatele părinţilor şi să se distreze. Observăm cum, în ultimii ani, a crescut numărul cazurilor de omor, furt, tâlhării şi violuri. De ce? Pentru că au prea mult timp liber. Mulţi tineri au devenit un fel de paraziţi, care nu sunt buni de nimic”, se arată indignat medicul. „Jumătate dintre tinerii din sat aşteaptă indemnizaţii, fiind înscrişi ca şomeri. Îşi iau lunar ajutorul oferit de stat şi fug la bar, unii beau până uită cum îi cheamă, apoi se tăvălesc pe sub garduri. Această lene şi stare de confort a devenit o boală a societăţii, care duce şi mai mult la ruinarea şi dispariţia satelor”, explică Vasile Morcov.

Bărbatul ne povesteşte că în sate sunt lideri care au mult pământ şi tehnica necesară, dar nu au muncitori. De aceea, liderii sunt nevoiţi să cultive grâu şi floarea soarelui.

„Am vrut să angajez nişte tineri care să-mi lucreze pământul. Am vrut să le plătesc câte 200 de lei pe zi, plus mâncare, dar ei au refuzat. Sunt câteva familii nevoiaşe care lucrează cu ziua. Mulţi spun că e prea umil pentru ei să facă asta”, menţionează Vasile Morcov.

„Nu poţi să stai cu mâinile în sân, nimeni nu te ajută”

Rodica Ştiubei, secretară la primăria satului Lencăuţi, Ocniţa, susţine că problema cea mai mare care duce la sărăcirea pe care o observăm în foarte multe sate este lipsa infrastructurii. „În sate nu sunt fabrici, uzine… unde s-ar putea angaja oamenii. Astfel, le rămâne doar să-şi îngrijească pământul şi să supravieţuiască, fără a reuşi să mai vândă undeva fructele şi legumele”, ne spune femeia.

„Mergem în oraşe şi căutăm ceva de lucru. Nu poţi să stai cu mâinile în sân, nimeni nu te ajută”, ne-a spus Ion Radvan, un tânăr din satul Roşcani, Străşeni, care spune că lucrează la o întreprindere de construcţii din Chişinău.

În acelaşi timp, Zinaida Raneta, primara satului Rudi, Soroca, susţine că pământul este averea Moldovei, pe care nu trebuie să o neglijăm, iar agricultura ne-ar putea promova cel mai bine ţara. Aceasta ne povesteşte entuziasmată că în satul Rudi fiecare om îşi are pământul pe care îl îngrijeşte împreună cu familia. De asemenea, oamenii din sat participă la strângerea pomuşoarelor, zmeurei şi a merelor, pentru care primesc şi nişte bani. „Acum toată lumea este concentrată la curăţarea livezilor şi datul cu var al tulpinilor copacilor tineri”, ne povesteşte Zinaida Raneta. Aceasta mai spune că oamenii trebuie încurajaţi să lucreze şi să fie răsplătiţi pentru munca depusă. „Doar prin muncă şi conlucrare vom reuşi să ţinem tinerii acasă”, subliniază primara.

Potrivit datelor prezentate de Biroul Naţional de Statistică, rata şomajului printre tinerii cu vârsta de 20-30 de ani din mediul rural este de circa 6% pentru anul 2014, cu 1,4% mai puţin decât în anul 2013 (7,4%). Lipsa locurilor de muncă, condiţiile proaste de trai, migraţia masivă fac ca satele din R. Moldova să devină tot mai pustii. Amintim că, potrivit recensământului din anul 2014, opt sate din R. Moldova nu au înregistrat nicio persoană.