Dosarul Pădurea Domnească: Cât costă promisiunea lui Zubco?
Sentinţa de acum o săptămână din dosarul vânătorii VIP din „Pădurea Domnească” din 23 decembrie 2012 nu a schimbat aproape deloc atitudinea persoanelor care au participat şi asistat acum doi ani la omorul lui Sorin Paciu. Cei implicaţi evită să spună opiniei publice ce a fost, de fapt, în acea zi, în Rezervaţia Naturală. Fostul procuror general, Valeriu Zubco, prima persoană învinuită public în acest dosar, deşi la scurt timp după ce a plecat de la Procuratura Generală a promis că va vorbi după finalizarea anchetei, nu a făcut-o nici când dosarul a ajuns în judecată, la finalizarea anchetei procurorilor, nici acum, când dosarul şi-a consumat deja un prim act. Nici Gheorghe Creţu, ex-vicepreşedintele Curţii de Apel (CA) Chişinău, singurul condamnat, respectiv vinovat, din dosar, deşi considerat de mulţi un „ţap ispăşitor”, nu sparge tăcerea, cu toate că se consideră nevinovat.
Sentinţa pronunţată miercuri, 4 februarie 2015, aproape de ora 22.00, de judecătorii de la Făleşti Ion Păcăleu, Ion Ghizdari şi Oleg Ciumaş, în unul din cele mai mediatizate şi controversate dosare cu care s-a confruntat vreodată justiţia din R. Moldova, s-a pierdut, parcă firesc şi programat, printre alte subiecte fierbinţi ale acestei perioade: problemele cu devalorizarea leului, dosarul de la Banca de Economii sau alegerea/nealegerea lui Iurie Leancă în funcţia de prim-ministru. Astfel, acel dosar, în care a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare doar fostul judecător Gheorghe Creţu, pare să fi ajuns acolo unde şi-ar fi dorit mulţi, în anonimat.
Imediat după ce a fost pronunţată sentinţa, Gheorghe Creţu a plecat spre maşină, fără a face prea multe declaraţii. A precizat doar că se consideră nevinovat. Aceste lucruri ex-magistratul le-a susţinut pe tot parcursul procesului penal, inclusiv când instanţa i-a oferit ultimul cuvânt. Atunci, Creţu l-a acuzat pe Valeriu Zubco, procuror general în perioada vânătorii, care, atunci când i-a informat pe subalterni despre incidentul cu Sorin Paciu, le-a spus acestora că anume Creţu a fost cel care a împuşcat. Acest fapt, în opinia lui Gheorghe Creţu, a făcut ca ancheta să meargă din start pe o pistă greşită, or, procororii, aflaţi în subordinea lui Zubco nu ar fi putut încălca cuvântul şefului. Condamnatul Creţu a spus că, prin afirmaţiile sale, Zubco, fostul camarad de vânătoare, i-ar fi încălcat dreptul la prezumţia nevinovăţiei.
Creţu: „Nu spun nimic”. Zubco: „La revedere”
L-am contactat pe Gheorghe Creţu la o săptămână după ce a fost pronunţată sentinţa, în speranţa că acesta va accepta, în sfârşit, să spună lucrurilor pe nume. Nu a fost aşa. „Aţi asistat la şedinţă. V-aţi făcut concluzia. Mai consultaţi nişte jurişti care pricep în jurisprudenţă şi un pic în vânătoare… Nu spun nimic. Vă spun doar atât. Voi utiliza toate căile legale de atac. Îmi voi folosi drepturile procesuale. La revedere. Atât”, ne-a zis el, după care a închis. Am apelat şi la „promisiunea” ex-procurorului general, Valeriu Zubco, persoana învinuită de Creţu în timpul şedinţei de judecată că i-ar fi încălcat drepturile. Doar că Zubco, după ce a auzit că dorim să discutăm despre „Pădurea Domnească”, a închis telefonul: „Nu. Nu vreau să discut nimic. La revedere”. Asta deşi, anterior, în mai multe rânduri a spus că, la final, va vorbi.
Sentinţa de la Făleşti nu este în privinţa dosarului Pădurea Domnească, or, un asemenea dosar nici nu a existat. A fost un dosar împotriva acţiunilor presupuse de crimă neintenţionată a lui Creţu şi a celor doi oficiali de la Rezervaţia Naturală. A fost un simulacru de justiţie, pentru că nu Creţu e cel care l-a împuşcat pe Sorin Paciu, ci Zubco Valeriu a făcut-o. Sigur că îmi menţin aceste declaraţii. Există şi martori care l-au văzut pe Zubco că a tras el, pentru că acolo era multă lume. Acei martori însă nu pot să apară într-un proces în care nimeni nu s-a interesat de adevăr. A fost un simulacru pentru a unge ochii opiniei publice şi nimic mai mult. Nimic din ce a fost în dosarul ăsta nu este adevărat. E nevoie de un institut de protecţie a martorilor, pentru că noi nu vom putea face justiţie atâta timp cât martorii pot fi şantajaţi sau speriaţi. Un proces echitabil, la noi, nici nu putea avea loc. Din păcate, Creţu este un ţap ispăşitor, dar, el a acceptat de bună voie acest statut, acest joc. Cu dosarul ăsta, până la final, nu se va întâmpla nimic. Este nevoie de o anchetă de la zero pentru a afla ce s-a întâmplat”.
Sajin se eschivează, Lupu acuză
Tot în şedinţa finală din dosar, Emanoil Ploşniţă, unul din cei doi avocaţi ai lui Gheorghe Creţu, a spus că, „Ghenadie Sajin poartă răspundere morală în faţa părinţilor lui Sorin Paciu pentru ce s-a întâmplat. El este responsabil”. Tot atunci, Ploşniţă a îndemnat instanţa să aprecieze critic declaraţiile lui Sajin, cel care, în timpul incidentului, a fost chiar lângă Paciu, şi în baza declaraţiilor căruia, procurorii practic şi-au construit învinuirea, precizând că Sajin ar fi cumnat cu Valeriu Zubco (fiind căsătorit cu sora fostului procuror). Solicitat de ZdG, nici Ghenadie Sajin nu s-a dovedit a fi mai deschis la acest subiect. „Eu revin mai târziu şi vorbim”, ne-a transmis el, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Un alt demnitar de rang înalt din timpul vânătorii, Ion Lupu, pe atunci director al Agenţiei „Moldsilva”, a fost achitat pe toate cele cinci capete de acuzare care i-au fost încriminate. Lupu nu a prea vorbit cu noi despre dosar, spunându-ne că s-ar fi spus, practic, tot în cei doi ani care s-au scurs de atunci. În schimb, Lupu, care a ajuns în viaţa publică fiind promovat de PL, pentru ca mai apoi să ajungă la PLR, iar în timpul procesului, la PDM, ne-a acuzat că am face partizanat politic atunci când l-am întrebat dacă ultima mişcare politică pe care a făcut-o l-a ajutat în vreun fel să obţină sentinţa de achitare. „Chiar nu aveţi ce face. Da care-i problema dvs.? E speculaţie. Atunci, când era procesul, eu nu am aderat. Problema mea e când am aderat, unde am aderat. Eu nu înţeleg un lucru. Tu eşti băiat deştept. Ai fost, ai ascultat. Eu vreau odată, jurnaliştii ăştia, în afară de comandă politică, să aibă şi ei oleacă de gândire. Chiar căutaţi senzaţii şi scrieţi numai la comandă. Ce, eu nu văd? Pe tine nu te interesează procesul, ci senzaţiile. Ce, eu nu văd cum pui tu întrebările? Aţi făcut senzaţie doi ani de zile pe moarte a unui om. Cineva şi-a făcut şi capital politic. Ajunge, măi oameni buni. Chiar vreţi să vă bateţi joc de oameni?”, ne-a întrebat Ion Lupu, fără a ne spune în ce ar consta „comanda” la care a tot făcut referire, dar şi de ce a devenit atât de nervos când am atins subiectul traseismului său politic.
