CV-ul şi averea Maiei Sandu

Maia Sandu, candidata Partidului Acţiune şi Solidaritate la funcţia de preşedinte, locuieşte la Chişinău, într-un apartament cu două camere, şi conduce o Toyota RAV 4. Politiciana susţine că ambele achiziţii sunt făcute pe banii primiţi de la Banca Mondială, acolo unde a muncit, cu o scurtă pauză, aproape 10 ani. Sandu a ajuns în atenţia opiniei publice odată cu numirea ei în funcţia de ministră a Educaţiei, unde s-a remarcat prin introducerea unor reguli dure la examenele de bacalaureat, optimizarea şcolilor, dar şi promovarea unui nou Cod al Educaţiei, care prevedea, între altele, alegerea prin concurs a şefilor instituţiilor de învăţământ. În 2015, Curtea de Conturi stabilea însă că, în perioada mandatului de la Educaţie al Maiei Sandu, instituţia ar fi abordat ineficient mai multe achiziţii publice, acuzaţii respinse de candidata la şefia statului.

Maia Sandu, 44 de ani, s-a născut la Risipeni, raionul Făleşti. Părinţii săi, Grigore şi Emilia, au activat în localitate, tatăl fiind director al complexului de porcine, iar mama – profesoară. După ce a absolvit Academia de Studii Economice, în 1994, la vârsta de 22 de ani, Maia Sandu a fost angajată în cadrul Ministerului Economiei (MEC), în calitate de consultant şi apoi specialist principal al Direcţiei colaborare şi organizaţii economice internaţionale. Ulterior, devine şefă adjunctă de direcţie. În 1995, fiind angajată la MEC, Sandu a fost înmatriculată la Academia de Studii în Domeniul Administrării Publice de pe lângă Guvernul R. Moldova, la secţia cu frecvenţă redusă. A studiat acolo până în 1998.

Cariera candidatei Sandu

Din 1998 şi până în 2005, Maia Sandu activează în calitate de economistă în cadrul Oficiului Băncii Mondiale din Moldova. Ulterior, revine la MEC, unde, în 2005—2006, lucrează în calitate de directoare a Direcţiei generale politici macroeconomice şi programe de dezvoltare. În acea perioadă, instituţia era condusă de Valeriu Lazăr, şi nu de Igor Dodon, aşa cum s-a vehiculat în presă. Maia Sandu a renunţat la minister cu câteva luni înainte ca la şefia MEC să fie învestit Igor Dodon, contracandidatul său din actualul scrutin prezidenţial.

După ce a plecat de la MEC, Maia Sandu s-a „înrolat” în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în calitate de coordonatoare de program, iar ulterior, conform CV-ului, a fost consultantă pe reforma administraţiei publice locale. În 2009-2010, Sandu obţine masterul la Harvard Kennedy School of Government din SUA. A rămas peste ocean, în Washington DC, devenind, în 2010, unul dintre consilierii Directorului executiv al Băncii Mondiale. A stat acolo până în 2012, atunci când este numită de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) în funcţia de ministră a Educaţiei, succedându-l pe Mihail Şleahtiţchi. Maia Sandu s-a regăsit în guvernele conduse de Vladimir Filat, Iurie Leancă şi Chiril Gaburici, toate formate de PLDM, partid cu care a cochetat până în vara anului 2015. În iulie 2015, Maia Sandu a fost desemnată de PLDM drept candidată la funcţia de prim-ministru, doar că Partidul Liberal şi Partidul Democrat au refuzat să discute candidatura ei, după ce Sandu a venit cu mai multe precondiţii pentru a accepta funcţia. După acest episod, ea nu s-a regăsit nici în guvernul PLDM-ist condus de Valeriu Streleţ, votat tot în iulie 2015. În decembrie 2015, Maia Sandu s-a distanţat definitiv de PLDM, anunţând că fondează Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) alături de mai mulţi membri din echipa cu care a lucrat la Ministerul Educaţiei (ME).

Apartament din 2003, maşină din 2012

În declaraţia cu privire la venituri şi proprietate depusă la Comisia Electorală Centrală (CEC), Maia Sandu declară un apartament de 74,5 m.p. pe str. Alba Iulia din Chişinău, cumpărat în 2003, un automobil Toyota Rav 4, fabricat în 2007, achiziţionat în 2012 cu 170 mii de lei, sumă echivalentă în acel an cu aproximativ 10 mii de euro. Sandu mai susţine că deţine în conturi bancare din SUA 74,9 mii de euro şi 400 de lei, în bănci din R. Moldova. În 2013, când abia revenise din SUA, Maia Sandu declara că deţine, în aceleaşi conturi, puţin peste 133 mii USD. Totodată, în declaraţia depusă la CEC, Sandu a raportat venituri de 273,7 mii de lei obţinuţi în 2014—2015 (11,4 mii de lei lunar). De fapt, în ultimii ani, 2012-2015, veniturile lunare declarate de Maia Sandu au fost între 8 şi 12 mii de lei.

Datele de la Cadastru confirmă faptul că Maia Sandu deţine în proprietate un apartament pe str. Alba Iulia din Chişinău. Locuinţa are două camere şi suprafaţa, conform „documentului de drept”, de 78,5 m.p. Estimat la 440,1 mii de lei, apartamentul a intrat în posesia candidatei la funcţia de preşedinte în urma unui contract de investiţie semnat în iunie 2002 între ea, pe atunci angajată a Oficiului Băncii Mondiale din Moldova, şi SA „Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău” (AMIC), care gestiona construcţia blocului. Imobilul, cu preţ de piaţă de 2-3 ori mai mare decât valoarea sa cadastrală, a fost finalizat în 2003. La Cadastru, acesta a fost înregistrat pe numele proprietarei abia în 2006.

Astăzi, niciun membru al familiei Sandu nu deţine firme active. Datele de la Camera Înregistrării de Stat reţin că, prin 1994, Grigore Sandu, tatăl candidatei, decedat între timp, a fondat o întreprindere individuală cu activităţi în „creşterea animalelor şi cultura vegetală”.

Întrebată de ZdG, Maia Sandu afirmă că şi-a cumpărat apartamentul din banii câştigaţi în perioada când activa la oficiul Băncii Mondiale, iar automobilul – din cei obţinuţi la Washington: „Am lucrat la oficiul Băncii Mondiale mai mulţi ani. Am avut un salariu bunicel acolo, nu ca cel de la Washington, dar bunicel. Din acel salariu mi-am cumpărat apartamentul. Automobilul l-am cumpărat deja din resursele pe care le-am câştigat la Oficiul Central al Băncii Mondiale”.

Sandu: „Nu am niciun venit la moment în R. Moldova”

Economiile de la Banca Mondială sunt, conform Maiei Sandu, singura sa sursă de existenţă în prezent. „Când am venit la minister şi am făcut prima declaraţie de avere, toată lumea s-a mirat de salariul mare pe care l-am avut la Banca Mondială. Cât am fost la minister, economiile mele s-au redus de două ori, deci contul s-a diminuat esenţial, dar în continuare am nişte resurse acolo, din care supravieţuiesc. Acum nu am niciun venit în R. Moldova”, a declarat Sandu în cadrul întâlnirii cu jurnaliştii de investigaţie, organizată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice şi Centrul pentru Analiză şi Prevenire a Corupţiei în colaborare cu ZdG.

Întrebată de jurnalişti de ce, în iulie 2012, a lăsat salariul de câteva mii de USD pe care-l avea la Banca Mondială pentru cel de ministru, Maia Sandu a declarat că a făcut acest pas pentru că, în câteva luni, îi expira contractul cu instituţia internaţională, iar din acest motiv a aplicat la mai multe posturi vacante, fiind inclusiv în proces de concurs pentru alte poziţii din cadrul Băncii Mondiale.

Curtea de Conturi la Ministerul Educaţiei

Atât cât a condus Ministerul Educaţiei, Maia Sandu s-a remarcat prin implementarea unor reguli severe la examenele de bacalaureat, inclusiv a camerelor video, optimizarea şcolilor, prin închiderea instituţiilor în care învăţau copii puţini, dar şi prin promovarea unui nou Cod al Educaţiei care prevedea, printre altele, alegerea şefilor instituţiilor de învăţământ prin concurs, dar şi mai multă independenţă pentru rectorii universităţilor. În 2015, Curtea de Conturi stabilea însă că, în timpul mandatului Maiei Sandu, Ministerul Educaţiei ar fi abordat ineficient mai multe achiziţii publice. Aceste aspecte i-au fost reproşate Maiei Sandu şi de către succesoarea sa, liberala Corina Fusu, care a şi făcut publice, pe pagina sa de pe o reţea de socializare, informaţii despre misiunile de audit de la ME. „În 2014, ME, deşi planificase 21 contracte de valoare mică în sumă de cca 0,6 milioane de lei, a semnat peste 100 de astfel de contracte în sumă totală de cca 3 milioane de lei. De asemenea, ME a admis cazuri de denaturare a unor date din anunţurile de intenţie în raport cu datele reflectate în planul de achiziţie, de efectuare a achiziţiilor în lipsa acoperirii financiare sau dovezii alocării acestora. Astfel, ministerul a încheiat 3 contracte pentru achiziţionarea serviciilor de realizare a evaluărilor externe a calităţii învăţământului superior din R. Moldova în sumă de 6, 2 milioane de lei, în timp ce în aceste scopuri, în bugetul ministerului au fost aprobate mijloace bugetare în sumă de doar 3,6 milioane”, se precizează, printre altele, în document. „Auditul la ME a mai constatat că 2 din 5 proceduri au fost desfăşurate dintr-o singură sursă, nu au fost suficiente argumentări pentru a utiliza această procedură şi un caz în care au fost admise abateri de la procesul de achiziţie”, anunţa Corina Fusu.

Maia Sandu a respins însă acuzațiile ministrei, precizând că legalitatea şi corectitudinea acțiunilor întreprinse de Ministerul Educației este confirmat prin actele de rigoare: „O observație a raportului se referea la faptul ca ministerul a semnat contract cu Î.S. „Centrul de telecomunicaţii speciale” şi nu a făcut licitație publică”. Una dintre constatările raportului Curții de Conturi este că în procesul de instalare a camerelor de supraveghere în centrele de bacalaureat, Ministerul Educaţiei a achitat cu 138 de mii de lei mai mult decât costul real al lucrărilor. „Cel mai probabil, compania a emis facturi pentru mai multe lucrări decât a efectuat, iar directorii de instituții nu au verificat suficient de atent lucrările. În momentul în care au fost depistate aceste încălcări, compania care a efectuat lucrările a rambursat în bugetul de stat suma de 138 de mii în întregime. Pot să vă expediez copia documentului de plată”, a declarat ex-ministra Educației.

Maia Sandu şi deciziile controversate ale Guvernului

Maia Sandu a făcut parte din cele două guverne care au votat pentru acordarea garanţiilor de stat, în valoare de 9,5 și, respectiv, 5 miliarde de lei, pentru cele 3 bănci, Banca de Economii (BEM), Banca Socială şi Unibank, aflate astăzi în proces de lichidare. Doar că, la şedinţa de guvern din noiembrie 2014, Maia Sandu nu a participat, fiind degrevată din funcţia de ministră din cauza participării sale în campania electorală. Aceasta a votat însă pentru acordarea celui de-al doilea credit de urgenţă, deşi, conform stenogramei făcută publică de premierul Pavel Filip, s-a opus iniţial, întrebându-se, printre altele, „de ce eu trebuie să votez această prostie”.

„Să ne amintim cine erau deponenţi la BEM. Nu erau oameni foarte bogaţi, pentru că BEM era o bancă de stat, unde îşi ţineau economiile pensionarii, oamenii de la ţară. Deci, aceştia urmau să rămână fără economiile lor peste noapte. Ei nu sunt vinovaţi că am avut un guvernator al BNM total iresponsabil, ei nu sunt vinovaţi că procurorul, CNA, prim-ministrul, şeful statului nu au reacţionat, chiar dacă, vedem acum, au fost informate din timp despre furt. Deponenţii nu trebuie să suporte costul iresponsabilităţii unor demnitari. Statul trebuie să suporte acest preţ, statul trebuie să găsească vinovaţii, resursele şi să le întoarcă în buget”, şi-a argumentat Sandu votul din 27 martie 2015.