Judecătoarea Viorica Puica: „Procuratura nu este independentă şi aceasta este tragedia societăţii noastre”

Interviu cu Viorica Puica, judecătoare la Judecătoria Botanica, Chişinău, formator la Institutul Naţional al Justiţiei

— Dacă nu aţi fi judecătoare, ci un cetăţean din afara sistemului, câtă încredere aţi avea în sistemul judiciar din R. Moldova, în cazul în care aţi ajunge cumva parte a vreunui dosar?

— Eu am încredere în sistemul judiciar pentru că lucrez în acest sistem şi cunosc mulţi judecători dedicaţi acestei profesii nobile, care îşi exercită funcţia cu demnitate. Este adevărat, în sistemul judiciar din R. Moldova sunt probleme. Dar, totodată, ştiu că sistemul judecătoresc de la noi are şanse, cu aceşti judecători şi cu suportul Uniunii Europene, să devină unul în care cetăţenii să aibă încredere. Dacă nu aş fi crezut aşa, de mult aş fi plecat din R. Moldova. Sunt o persoană optimistă şi am speranţa că va veni o zi în care justiţia va recăpăta încrederea cetăţeanului. În sistemul judecătoresc sunt doar câţiva judecători care nu sunt integri, nu au curaj să adopte hotărâri adecvate şi pe care îi cunoaştem. Aceştia ne fac probleme. Locul lor nu este în justiţie. Ei trebuie să plece.

— Cum vi se pare din interior imaginea sistemului de drept al R. Moldova?

— Imaginea justiţiei în R. Moldova este afectată grav.

— Cum putem lupta cu flagelul corupţiei – cea mai vociferată problemă de către oficialii europeni?

— Pentru excluderea corupţiei este nevoie, în primul rând, de voinţă politică. La noi lipseşte voinţa politică. Excluderea corupţiei trebuie făcută prin aplicarea principiului toleranţă zero corupţiei; prin excluderea din sistem a judecătorilor şi procurorilor corupţi; prin depolitizarea şi reformarea Procuraturii, CNA, CNI; prin învestirea în posturile-cheie a persoanelor profesioniste, integre moral şi, foarte important, cu o cultură a independenţei; numirea în funcţia de procuror general a unei persoane din afara R. Moldova, cu calităţile menţionate mai sus; instruirea continuă a judecătorilor şi procurorilor în domeniul deontologiei juridice, conform standardelor europene, pentru a le schimba modul de gândire, deoarece unii procurori şi judecători mai gândesc în stil sovietic. În calitate de formatori ar trebui invitaţi judecători şi procurori din Franţa, Germania, SUA, Italia, din alte state UE. Ar trebui demişi judecătorii şi procurorii care nu pot demonstra din ce surse şi-au acumulat averile.

— Aţi fost sunată vreodată ca să vi se ceară să luaţi o anumită decizie?

— Da. Prin 2006—2008, mi-a telefonat o persoană care s-a prezentat ca deputat în Parlament, şi-a numit numele de familie, s-a interesat de un dosar… Acum nu-mi amintesc numele acelui parlamentar. Atunci am insistat să mai repete o dată numele de familie, menţionând totodată că solicitarea sa o calific drept imixtiune în actul de justiţie. I-am mai spus că intenţionez să sesizez Consiliul Superior al Magistraturii. Imediat, persoana respectivă a închis telefonul. Nu am acceptat şi nu accept să fiu influenţată. Un judecător care se lasă influenţat nu are ce căuta în acest sistem. Cu părere de rău, nu toţi înţeleg asta.

— Este sau nu justiţia subordonată politic?

— Dacă atunci când spuneţi „justiţie” includeţi şi organele procuraturii, CNA şi alte organe de drept, atunci da. Procuratura nu este independentă, şi aceasta este tragedia societăţii noastre. Rolul procuraturii într-un stat este foarte important. Atunci când un corupt nu poartă răspundere penală pentru fapta sa, el este încurajat să mai comită acte de corupţie, apoi se molipsesc şi alţii, şi societatea devine din ce în ce mai săracă. Sarcina Procuraturii şi instanţelor de judecată este de a acţiona prompt la încălcările de lege şi de a aplica sancţiuni descurajante, indiferent de statutul persoanei. Şi sistemul judecătoresc, aparent, este subordonat politic.

— În judecătorii, prin procuraturi sau la CNA sunt angajaţi mai mulţi funcţionari cu averi fabuloase. Ce părere aveţi despre judecătorii sau despre procurorii cu maşini şi case de lux?

— Ştiu cu certitudine: cu salariile de judecător şi procuror, maşini şi case de lux nu poţi avea. În esenţă, un ofiţer de urmărire penală, un procuror sau un judecător, datorită specificului statutului pe care îl deţin, datorită calităţilor personale care ar trebui să domine personalitatea lor, nu pot tinde la averi şi luxuri, nu pot ajunge bogaţi, în special în prezent, când în societatea noastră sunt foarte mulţi oameni săraci, care mor din cauză că nu se alimentează normal sau nu-şi pot procura medicamentele necesare.

Asta, însă, nu înseamnă că statul nu trebuie să aibă grijă de funcţionarii săi. Această categorie de funcţionari trebuie să aibă un salariu care să-i permită să se întreţină pe el, dar şi familia, să aibă posibilitate să-şi achiziţioneze o locuinţă, un automobil, să-şi permită nişte vacanţe. Este ştiut că un procuror sau un judecător îşi poate face lucrul bine doar fiind independent. Independenţa unui sistem, la general, şi independenţa unui judecător, în particular, presupune şi o situaţie financiară decentă. Un om dependent material de cineva nu va fi independent niciodată în luarea deciziilor. Şi cetăţenii trebuie să înţeleagă că independenţa procurorilor, a judecătorilor nu este un privilegiu, ci un drept al lor. De aceea cetăţenii şi societatea civilă trebuie să lupte pentru independenţa justiţiei. Deloc întâmplător, primul lucru cerut de reprezentanţii UE guvernanţilor noştri a fost majorarea salariilor judecătorilor, menţionând tranşant că un judecător cu salariu mic nu poate fi independent şi nu poate face justiţie de calitate.

— Cum ajung atât de bogaţi unii judecători sau procurori?

— Pe căi necinstite.

— De ce, totuşi, sistemul judiciar este considerat unul dintre cele mai corupte în R. Moldova?

— Pentru că în acest sistem există corupţie. Avem o problemă mare legată de modul de gândire al unor judecători, inclusiv al celor care ne reprezintă în diferite organe. Justiţia funcţionează bine atunci când magistraţii depun toate eforturile pentru emiterea unui act justiţiar calitativ, când obţin încrederea cetăţeanului şi când dispun de resursele financiare necesare.

— Cum poate fi combătut acest fenomen?

— Este important ca judecătorii înşişi să elimine din sistem colegii corupţi, care nu pot fi imparţiali şi se lasă influenţaţi.

— Poate sau nu influenţa presa asupra calităţii actului de justiţie?

— Uneori cred că se cam exagerează referitor la corupţia din sistemul judecătoresc. În cursul carierei mele, am urmărit campanii de presă prin care era denigrat sistemul judecătoresc. Nu ar trebui să generalizăm. Orice caz trebuie tratat separat şi cu suport factologic. La denigrarea sistemului judecătoresc au contribuit şi politicienii, criticând deseori justiţia fără a cunoaşte realităţile juridice. De altfel, în lumea civilizată, demnitarilor le este interzis cu desăvârşire să comenteze decizii judecătoreşti sau să atace magistraţii. Ar trebui să cultivăm încrederea în sistemul judecătoresc. Dacă pe rolul unei instanţe se află vreun caz de interes public, reprezentanţii mass-media au dreptul să asiste la aceste şedinţe, dar nu să-şi facă concluzii din cele spuse de o singură parte. Totodată, reprezentanţii mass-media trebuie să reţină că mediatizarea excesivă a oricărui dosar poate afecta dreptul la un proces echitabil, aşa cum a statuat de mai multe ori CtEDO.

Uneori, reprezentanţii mass-media, în goană după senzaţii, uită de obligaţiile lor şi deraiază de la misiunea de informare corectă, ajungând la una de dezinformare sau chiar manipulare.

Cred că gândesc greşit cei care consideră că, dacă faci o acţiune în faţa instanţei (am avut şi eu o astfel de experienţă) ori te duci la TV şi strigi împotriva judecătorilor ori critici activitatea lor, vei obţine ceea ce îţi doreşti. Judecătorii s-au imunizat, nu mai este nimeni impresionat de atacuri iraţionale. Justiţia se face în sala de judecată, nu la televizor.

CSM ar trebui să cultive reputaţia sistemului judecătoresc. Din păcate, judecătorii nu apar în imagini publice decât atunci când sunt arătaţi cu chipul murdărit de acte de corupţie. Sunt judecători care merită o imagine bună în ochii justiţiabililor.

— Preşedintele CSJ afirma, într-un interviu, că în R. Moldova s-ar putea ajunge şi la nişte acţiuni mai radicale în scopul combaterii corupţiei din sistemul judiciar – schimbarea tuturor judecătorilor. Ar fi această strategie o soluţie? S-ar putea găsi judecători mai puţin corupţi?

Cu tot respectul pentru preşedintele CSJ, nu cred că aceasta ar fi o soluţie. Să nu uităm de un moment important – toate sferele sunt afectate de corupţie, începând cu sistemul de educaţie. Trebuie început lucrul de la grădiniţă, din şcoală, prin a dezvolta în Republica Moldova o cultură a anticorupţiei. Sub acest pretext există pericolul de a fi scoşi din sistem şi oamenii profesionişti, oneşti, care nu permit influenţe, nu se supun indicaţiilor. În sistemul judecătoresc sunt mulţi judecători foarte buni. De fapt, să ştiţi că există doar câţiva judecători de care sistemul trebuie să scape. Nu le voi spune numele, dar judecătorii din sistem îi cunosc.

— Dacă aţi avea foarte mulţi bani, ce aţi face cu ei?

— Mulţi bani e o noţiune relativă. Activez în funcţia de judecător de 12 ani şi în momentul de faţă primesc un salariu de 10816 lei (8400 lei net), care pentru mine sunt mulţi bani, în contextul în care în R. Moldova sunt atâţia oameni mai trişti ca noi. Este adevărat că mai scriu cărţi, astfel mai am alte venituri. Un judecător nu poate acumula sume considerabile de bani. În prezent, devalorizarea leului are un impact negativ asupra puterii de cumpărare a cetăţenilor. E şi cazul meu, cu atât mai mult că, împreună cu soţul, suntem implicaţi într-o ipotecă, oportunitate oferită de CSM şi Consiliul municipal Chişinău, la care cu greu facem faţă.

Dacă, totuşi, aş avea foarte mulţi bani, aş dona pentru construcţia bisericii din satul meu natal, Munteni, Cimişlia, mi-aş ajuta părinţii, care sunt bolnavi, fraţii, surorile, aş face donaţii pentru familiile sărace.

— Dacă pentru dvs. această profesie a fost un vis, ce sacrificii aţi făcut în viaţă de dragul împlinirii acestuia?

— Judecătorii fac sacrificii zilnice. În fiecare zi ne sacrificăm sănătatea. Excesul de muncă şi stresul au consecinţe asupra sănătăţii, care e cea mai scumpă în viaţă.

— Sunteţi considerată o judecătoare corectă. Vă simţiţi uneori „cioară albă”?

— Dacă eu sunt „cioară albă”, atunci ca mine mai sunt şi alţii. Nu mă deranjează, m-am obişnuit cu această situaţie. Pentru mine este important să nu sufere oamenii care sunt implicaţi în procesele de judecată pe care le prezidez. La una dintre şedinţele CSM, privind promovarea în funcţia de judecător la Curtea Supremă de Justiţie, am fost întrebată de un membru al CSM „dacă nu cred că nu sunt promovată în instanţa ierarhic superioară din cauză că sunt prea principială”. Cred că nu există judecători prea principiali. Judecătorii pot fi principiali sau neprincipiali. În contextul în care statul Republica Moldova nu este edificat de drept, există corupţie în toate domeniile, care ne distruge ţara ca un cancer, este important ca judecătorii să fie principiali. Un mare jurist a spus că statul de drept este statul unde se profesează cultul dreptului, iar subiectul-cheie este judecătorul. Judecătorul trebuie să fie un model pentru toţi cetăţenii din ţară, inclusiv un exemplu de corectitudine, profesionalism, demnitate, patriotism, integritate morală pentru politicieni.

— V-aţi gândit vreodată că, dacă aţi fi fost bărbat, aţi fi avut alte perspective pentru cariera dvs. profesională?

— Nu m-am gândit pentru că nu am fost discriminată vreodată pe acest criteriu. Este important să accentuez că atunci când femeile vorbesc despre drepturi egale cu bărbaţii, şi solicită să fie exercitate drepturile şi libertăţile recunoscute de lege, trebuie să conştientizeze că au şi obligaţii egale cu aceştia, nu doar drepturi.

— Povestiţi-ne despre vreun dosar pe parcursul examinării căruia vă pierduseţi liniştea, poate chiar somnul?

— Fiecare dosar îşi lasă o amprentă în viaţă mea. Prin examinarea dosarelor constat, cu regret, cât de „bolnavă” este societatea noastră.

— Regretaţi vreo decizie care acum vi se pare incorectă, poate parţială?

— Nu. În 12 ani, de când activez în funcţia de judecător, niciodată nu am ieşit din deliberare dacă nu eram convinsă de hotărârea luată. Am mare frică de Dumnezeu. În cele mai complicate cazuri mă rog să-mi dea înţelepciune, corectitudine. Sunt exigentă. Uneori, regret că ridic vocea la participanţii procesului. Nu accept ca procurorii, avocaţii, alţi reprezentanţi să vină nepregătiţi la proces sau să întârzie. E vorba de soarta oamenilor. Mi s-a întâmplat o dată să fiu ofensată de o parte, la începutul unei şedinţe. Aruncase cuvinte jignitoare la adresa întregului sistem judecătoresc. Era exact după ce Parlamentul adoptase o hotărâre despre corupţia din sistemul judiciar. La finalizarea examinării cauzei civile, în fond, am amânat deliberările pentru altă zi, pentru a mă linişti, ca nu cumva să fiu influenţată de vorbele acelei părţi. După deliberare, analizând împrejurările de fapt şi de drept invocate, în cumul cu obiecţiile părţii adverse, am pronunţat o hotărâre în favoarea ei. După ce am pronunţat hotărârea şi am prezentat explicaţiile de rigoare, persoana respectivă şi-a cerut scuze şi a plecat ruşinată. Sper că acea parte din proces şi alţi cetăţeni să înţeleagă că justiţia nu se face la televizor, în birourile unor demnitari, ci în sala de judecată. Tot ce invoci în cererea de chemare în judecată şi verbal în faţa judecătorului trebuie să dovedeşti prin probe. Dacă nu dovedeşti, nu ţi se va face dreptate, chiar dacă obiectiv dreptatea e de partea ta. Calitatea actului justiţiei nu depinde doar de profesionismul şi integritatea morală a judecătorului, ci şi de calitatea prestaţiei avocatului care acordă asistenţă juridică părţii, a procurorului. Trebuie să se înţeleagă că judecătorul este un arbitru care pune pe cântar probele şi concluzionează în baza lor, dar nu este avocatul cetăţeanului sau al statului. Cultura juridică a cetăţenilor este sub nivel. Nu ştiu de ce unii găsesc bani pentru zile de naştere pompoase, nunţi, chiar citisem în mass-media că iau credite de la bancă pentru sărbătorirea căsătoriilor copiilor lor, dar când e vorba despre contractarea unui avocat pentru a-i asista la proces şi a-şi apăra drepturile, sunt săraci. Conform Legii nr.198 din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, persoanele care se află într-o situaţie materială dificilă au dreptul la asistenţă juridică calificată, fără plată, dar chiar şi atunci când explici acest drept părţii, nu merge la oficiul teritorial pentru a solicita un avocat.

— Cum se vede reforma justiţiei din interiorul instanţelor de judecată?

— Reforma justiţiei se vede şi din interiorul instanţelor judecătoreşti. Se fac multe lucruri bune pentru judecători, personalul instanţelor şi justiţiabili. Voi puncta câteva.

Bunăoară, conform Codului de procedură civilă, în prezent judecătorii nu mai sunt obligaţi să întocmească hotărârea integrală (motivată), doar dacă participanţii, în termen de 30 zile de la data pronunţării dispozitivului, solicită în mod expres acest lucru, depun cerere de apel sau hotărârea judecătorească urmează să fie recunoscută şi executată în alt stat. Acest fapt a dus la reducerea volumului de lucru al judecătorului, or, doar circa 15% din hotărâri, în cauzele civile, momentan se motivează.

Judecătorii, pe lângă grefieri, sunt asistaţi de asistenţi judiciari, care elaborează proiecte de acte procesuale, asigură depersonalizarea hotărârilor judecătoreşti şi publicarea lor pe pagina web a instanţei judecătoreşti, verifică prezenţa actelor care urmau a fi prezentate de participanţii la proces etc. E un ajutor mare pentru judecători. Conform Codului de procedură penală, judecătorul este obligat să iasă în faţa participanţilor la proces, cu sentinţa motivată, acest fapt organizează mai bine activitatea judecătorului şi a contribuit la îmbunătăţirea calităţii sentinţelor. Se lucrează mult, la CSJ, în scopul unificării practicii judiciare. Au fost majorate salariile judecătorilor şi s-au îmbunătăţit condiţiile de muncă.

Instanţele de judecată au fost echipate cu sisteme audio „Femida” de înregistrare a şedinţelor de judecată. Justiţia a devenit mai transparentă, participanţii la proces vin mai pregătiţi, au un comportament mai inteligent. Cred că dacă justiţia va fi mai transparentă, va creşte încrederea cetăţeanului în actul justiţiei.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 325 din 23.12.2013 privind testarea integrităţii procesionale, art.3/1 din Legea cu privire la statutul judecătorului, ce se referă la restricţiile înaintate judecătorilor privind comunicarea cu participanţii la proces sau alte persoane despre dosarele din procedură, s-au îmbunătăţit considerabil lucrurile sub acest aspect.

Nu pot trece cu vederea faptul că Legea privind testarea integrităţii procesionale are, totuşi, multe carenţe. Comisia de la Veneţia a emis un Aviz în care a specificat că testorii de integritate au potenţialul de a interveni în mod disproporţionat în viaţa privată a judecătorului conform acestei legi, fapt ce contravine standardelor europene.

Rămân, încă, destule probleme de rezolvat, cum ar fi cele ce ţin de promovarea judecătorilor în instanţele ierarhic superioare. Uneori, sunt promovaţi judecători, dar nu sunt clare criteriile. Or, observăm că nu au cel mai mare punctaj obţinut la evaluare şi selecţie, integritatea lor şchiopătează, iar hotărârile CSM nu sunt motivate, fapt ce lasă loc de interpretări şi de suspiciuni.

— Ce hobby-uri are o judecătoare?

— Hobby în plin sens al cuvântului nu am. Dar mi-am propus să-mi fac o vinotecă din vinăriile de la noi. Colectez vinuri în urma unui apel televizat adresat cetăţenilor R. Moldova după stabilirea embargoului de către Federaţia Rusă în raport cu produsele vinicole moldoveneşti.

Pentru conformitate, ZdG