Şcoli private low cost pentru Moldova?

Învăţământul din Republica Moldova se confruntă cu multiple probleme. Criza economică şi politică impune discutarea reducerii şi restructurării ofertei educaţionale prin comasare, închidere şi transformare a instituţiilor de învăţământ. Beneficiari, angajatori, dar şi reprezentanţii sistemului educaţional se plâng de o lipsă de coordonare între cerinţele pieţei de muncă naţionale şi internaţionale, pe de o parte, şi conţinutul studiilor, pe de altă parte.

La fel ca şi în alte domenii ale societăţii, în învăţământ persistă elementul corupţiei. Introducerea noilor rigori la examenul de bacalaureat a condus la o rată semnificativ mai joasă de succes, iar prezenţa detectoarelor de metal şi a camerelor de luat vederi a fost aprig discutată în societate. Deşi există în Republica Moldova un număr considerabil de instituţii private de învăţământ, conform datelor Biroului Naţional de Statistică, 98,8% dintre elevii din învăţământul primar şi secundar învaţă în instituţii publice. Doar rareori se propune o privatizare mai vastă a sectorului. Dimpotrivă, şcolile şi universităţile private deseori sunt considerate sau elitiste şi inaccesibile financiar pentru populaţia de rând, sau de o calitate mai proastă decât cele de stat. Fenomenul vânzării diplomelor şi disciplina scăzută sunt, mai degrabă, atribuite instituţiilor private decât celor publice.

Întrebarea dacă învăţământul, şi în primul rând cel şcolar, ar trebui să fie furnizat de sectorul public sau de sectorul privat este încadrată în dezbaterea generală despre meritele şi neajunsurile economiei de piaţă. Adepţii ultimei susţin că doar în condiţii de liberă concurenţă între mai mulţi producători şi furnizori calitatea produselor şi a serviciilor va creşte, iar preţul lor va scădea. În schimb, sectorul public, în calitate de monopolist, va provoca pierderi, alocări greşite şi preţuri ridicate pentru aceleaşi produse şi servicii. Mai ales în domeniul educaţiei şcolare, unii economişti invocă fenomenul ”eşecului de piaţă”.

Din cauza că un anumit produs produce anumite externalităţi pozitive pentru care producătorul nu poate încasa valoarea completă, producătorii vor produce mai puţin decât ar fi de dorit pentru societate. În cazul învăţământului, se postulează că el nu are doar efectul imediat de a pregăti adolescentul pentru încadrarea în piaţa muncii, ci că ar produce şi o serie de efecte pozitive indirecte: studii corelaţionale arată legături inverse între durata şcolarizării şi rata criminalităţii sau a sarcinilor precoce. Alte argumente în favoarea învăţământului şcolar de stat gratuit, mai ales pentru copiii din păturile socialmente vulnerabile, sunt controlul centralizat al calităţii şi preţul redus. Se consideră că şcolile private ar fi prea scumpe şi de calitate inferioară fără imixtiunea benevolă a unui minister al educaţiei.

Într-o metaanaliză a 59 de cercetări cu privire la şcolile private low cost din India şi Africa, James Tooley şi David Longfield de la Universitatea din Newcastle, Regatul Unit, au ajuns la următoarele concluzii:

• Există dovezi foarte clare că şcolile private oferă o predare mai bună, obţin rezultate mai bune la învăţare, şi că cei săraci sunt în măsură să-şi permită taxele şi costurile de şcolarizare.
• Dovezi moderat pozitive că şcolile private sunt accesibile pentru săraci din punct de vedere geografic, îmbunătăţesc educaţia pentru fete, şi că oferă un cost mai mic de livrare a educaţiei.
• Dovezi moderat pozitive că şcolile private sunt durabile financiar, că acestea sunt aproape la fel de accesibile ca şcolile de stat, şi că părinţii fac alegeri informate, bazate pe calitate.
• Dovezi slab pozitive că şcolile private sunt receptive la cerinţele utilizatorilor şi responsabile faţă de aşteptările părinţilor.

Apariţia acestor şcoli ar putea fi de folos mai ales persoanelor sărace din Republica Moldova. Contrar tendinţei actuale a centralismului în educaţie, o descentralizare şi dereglementare a sistemului şcolar ar putea permite pieţei să elimine multe dintre dilemele actuale ale învăţământului autohton: polemicile cu privire la limba de predare, subiectele sensibile precum religia sau educaţia sexuală, discrepanţa dintre cerinţele pieţei muncii şi oferta educaţională. Putem presupune că şcolile private se vor orienta mai mult la doleanţele părinţilor şi vor fi mai flexibile în racordarea programelor de studii la piaţa muncii. La modul ideal, părinţii care vor opta pentru şcolile private low cost ar putea fi scutiţi de impozite generale, pentru a le uşura astfel finanţarea studiilor copiilor.