Paşte cu prinţi
Marţi, la Odesa, a fost constituită Rada Populară a Basarabiei. În opinia unor experţi ucraineni, proiectul este unul rusesc şi are ca scop crearea Republicii Populare Bugeac, care ar implica şi zona găgăuzo-bulgărească din sudul R. Moldova. Aşadar, Moscova îşi croieşte, din nou, drum spre gurile Dunării
Se prefigurează o nouă luptă pentru Basarabia. Un al doilea 27 Martie 1918. Semne de „prevestire” ar exista mai multe. În primul rând, niciodată încă, în toţi anii de când R. Moldova s-a separat de Rusia, nu am avut la Chişinău manifestări pro-unire similare celor din 27 Martie 2015, când mii de persoane cu mii de Tricoloruri în mână au inundat, preţ de câteva ore, Piaţa Marii Adunări Naţionale şi străzile principale ale Chişinăului, iar la Bucureşti, plenul celor două camere ale Parlamentului s-a umplut de tricouri bleumarin (deputaţii şi senatorii au renunţat pentru această zi la costum şi cravată), pe care era inscripţionat „Basarabia e România, 27 Martie 1918”. Prin aceeaşi manifestare dar şi stare comună de spirit, Chişinăul şi Bucureştiul consemnau împlinirea a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. O săptămână mai târziu, la Palatul Parlamentului din Bucureşti, din iniţiativa Platformei Unioniste Acţiunea-2012, avea loc Primul Congres al Diasporei Româneşti, care se încheia cu o Rezoluţie, prin care cei peste 100 de delegaţi solicitau clasei politice de la Bucureşti şi Chişinău să îşi asume Unirea ca obiectiv naţional şi să depună toate eforturile ca aceasta să se realizeze până cel târziu în 2018. Cu aceeaşi ocazie, la Bucureşti se constituia şi grupul parlamentar Prietenii Unirii. Întâmplător sau nu, dar în ziua în care se convoca Congresul la Bucureşti, la Chişinău venea într-o nouă vizită fostul preşedinte al României, Traian Băsescu. A fost o vizită privată, pe care Băsescu a promis că o va întreprinde în R. Moldova după ce îşi va incheia cel de-al doilea mandat la Cotroceni. A zis şi a facut. La Chişinău a fost onorat, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a trecut Prutul, la cel mai înalt nivel posibil. A fost şi decorat, cu cea mai înaltă distincţie militară – Ordinul „Ştefan cel Mare”, „în semn de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la promovarea stabilităţii, securităţii şi democraţiei în regiune şi pentru sprijinul constant acordat R. Moldova”. Din raţiuni de spaţiu punem punct textului mai devreme, pentru că Băsescu nu e omul care să aibă nevoie de „promo” în Basarabia. Băsescu pentru R. Moldova a fost la fel de preşedinte ca şi pentru România. Fără Băsescu la Cotroceni, R. Moldova ar fi fost pe aceeaşi linie de „plutire politică” cu Armenia, Belarus şi Kazahstan. De aici, poate, şi frământările în continuare (post-mandat) ale ex-preşedintelui Băsescu vizavi de R. Moldova, dezacordul lui cu ceea ce se întâmplă după 30 noiembrie şi, în ultimă instanţă, avansarea soluţiei de compromis pentru R. Moldova – Unirea cu România, în situaţia în care lucrurile merg înapoi, iar riscurile de securitate cresc. Ce zice Băsescu? 1: „Zilele trecute am sărbătorit 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Astăzi suntem două state independente, dar noi nu am stabilit acest lucru niciodată, ci a fost hotărât de doi criminali – Stalin şi Hitler… Oare cât timp vom continua să trăim cum au decis Stalin şi Hitler?” Şi doi: „Luând în considerare agresivitatea Rusiei din ultimii 2 ani, poate cel mai bun lucru pentru românii de pe cele două maluri ale Prutului este să fie împreună?… Trebuie să ne gândim, care este soluţia cea mai bună pentru garantarea propriei noastre securităţi, luând în considerare evoluţiile din regiunea Mării Negre, care a devenit în ultimul timp una dintre zonele cele mai tensionate din lume”, spune Basescu. Aşadar, Unirea, ca şansă alternativă sau o temă mult mai largă de gândire. Şi nu doar pentru Băsescu, Timofti, Parlamentul de la Bucureşti sau Chişinău ori Ponta şi Iohannis – ultimul, de altfel, fiind, pe 25 februarie, în prima sa vizită oficială la Chişinău, nu a fost deloc mai puţin sugestiv în mesajul său cu referire la relaţia Chişinău-Bucureşti. „Moldova are o mare şansă (în istorie, n.red.), şi această şansă este România” – remarca Klaus Iohannis la Chişinău. Este de remarcat şi faptul că perspectiva reunificării celor două maluri de Prut, ca şansă la supravieţuire, este percepută, de la o zi la alta, tot mai mult, nu doar la nivel oficial şi nu neapărat la Bucureşti sau în anumite medii politice de la Chişinău. Dacă s-a ajuns că şi cei care erau gata, până mai ieri, să sară cu cuţitul la gâtul României, să declare în conferinţe de presă că „mai departe e imposibil… Moldova nu mai are nicio şansă să fie stat de drept, singura posibilitate de a face ordine în Moldova este Unirea cu România”, chiar că nu mai e de răbdat. Declaraţia vine din partea liderului „Moldova Mea”, F. Ghelici. Alături de el, declaraţii similare face şi M. Garbuz, preşedintele celei mai antiromâneşti organizaţii – „Patrioţii Moldovei”, iar de Buna Vestire, declaraţii surpinzătoare vizavi de România sunt făcute şi în cadul unui seminar regional la Comrat de către analistul politic Mihail Sirkeli. În opinia acestuia, promotorii românofobiei în regiune nu sunt decât ostaticii propagandei sovietice – o propagandă a urii faţă de România şi faţă de tot ce este românesc. „Existenţa noastră în componenţa României nu a fost una dificilă… Găgăuzii nu au fost înfometaţi şi nici trimişi în Siberia de România”, declară Sirkeli. Deci, stările de spirit în Basarabia se schimbă. România şi Unirea nu mai sunt o sperietoare. Întrebarea: cine se va apuca să facă Unirea? Şi când, că suntem în tot mai mare criză de timp, iar Rusia a şi trecut deja la ofensivă pe frontul basarabean. Marţi la Odesa a fost constituită, în regim clandestin, Rada Populară a Basarabiei – o organizaţie care pretinde autonomie teritorială pentru minorităţile din Bugeacul Istoric. În opinia unor experţi ucraineni, proiectul este unul rusesc, iar rezultatul lui trebuie să fie crearea Republicii Populare Bugeac, care ar implica şi zona găgăuzo-bulgărească din sudul R. Moldova. Aşadar, Moscova îşi croieşte, din nou, drum spre gurile Dunării.
În ajunul Paştelui, la Chişinău, sunt aşteptaţi în vizită, la invitaţia Mitropoliei Moldovei, reprezentanţii Curţii Regale din România, prinţii Margareta şi Radu. Vor fi în noaptea Învierii Domnului la slujbe în ambele Mitropolii. Ce mesaj vor avea? Poate ne mai punem, o dată, speranţa Unirii în Casa Regală?
