(Tăcerea) Tăierea mieilor
Pe scena politică din R.Moldova e mereu gălăgie, ca în versurile lui Alecsandri: „Boii rag, caii rânchează, câinii latră la un loc”. Totuşi, în acest vacarm al confirmării oficiale a dispariţiei miliardului, sunt câteva personaje de mare amplitudă politică, care tac ca nişte mieluşei, când toată lumea aşteaptă o opinie de la ei.
Orice specialist în comportament politic deviant va confirma că tăcerea unui individ care s-a produs anterior în cele mai răsunătoare scandaluri e suspectă, şi trebuie calificată ca şi liniştea dinaintea furtunii.
Deci, tăcutul cel mai mieluţ este Vlad Plahotniuc. Moldova clocoteşte, caută miliardul, caută vinovatul, caută urma banilor, iar domnul Vlad, cunoscut maestru al atacurilor de tot soiul asupra băncilor, tace mâlc. Căutăm pe www.plahotniuc.md semne de atitudine politică. Ultima sa operă plasată pe această pagină datează cu 18 noiembrie 2014. Acea ultimă postare pe blog este de fapt un articol publicat într-o revistă europeană, în care Plahotniuc vorbeşte cu tot patosul posibil despre integrarea europeană a R.Moldova. La momentul publicării acestui articol, miliardul de la Banca de Economii tocmai zvâcnea de pe un cont pe altul, dintrun off-shore în altul. Dar vicepreşedintele PD ce avea cu asta? Se ocupa, ca un politician sadea, de explicarea integrării europene: „Ce avem de făcut în plan intern? Lista e lungă, dar nu e nimic de nerealizat: întărirea statului de drept, justiţie independentă (pact naţional), combaterea corupţiei, dezvoltarea agriculturii (condiţie obligatorie), creştere economică bazată pe export de produse prelucrate (nu pe remitenţe ca acum), mediu de afaceri prietenos (care va facilita atragerea investiţiilor străine, va genera locuri de muncă stabile şi dezvoltarea infrastructurii), simplificarea sistemului de taxare, servicii de calitate pentru populaţie, reformarea clasei politice (nu poate fi amânată), combaterea evaziunii fiscale, debirocratizare.”
După acest ultim text pe blog nu a mai urmat nimic. Adică au urmat foarte multe, dispariţia definitivă a miliardului, alegerile parlamentare pierdute de către forţele pro-europene, constituirea unei majorităţi parlamentare cu comuniştii, alegerea unui guvern de sacrificiu, dar Plahotniuc nu a avut mimic de spus cititorilor săi de pe blog la aceste teme. Şi viaţa sa publică de pe Facebook după alegeri e la fel de atonică. În luna noiembrie 2014 avea postări practic zilnice, ba chiar şi de mai multe ori pe zi. De cum s-a terminat campania electorală, comunicarea cu miile de fani s-a redus dramatic: o postare cu poze cu ÎPS Vladimir de Crăciun, o postare de Anul Nou cu familia, o declaraţie de 8 martie cu „să fiţi iubite, fericite şi ocrotite” şi un schimb de amabilităţi de Paşti.
După Paşti ştim cu toţii ce a urmat, dar tăcerea e cel mai bun sfetnic. Oricum, specialiştii în tăcere politică consideră că ni se pregăteşte ceva.
Dar să nu ne legăm de un singur om. Să recunoaştem că nici Ilan Şor nu e prea vorbăreţ. A fost de câteva ori invitat la CNA, aşteptat de presă, dar omul a tăcut şi şi-a căutat de drum. Săptămâna aceasta trebuia iar să aibă o întâlnire cu anchetatorii şi judecătorii, dar s-a îmbolnăvit şi a tăcut. Aşa bolnav, totuşi, a riscat să se gândească în continuare la binele ţării, decizând să candideze la funcţia de primar al oraşului Orhei. Acum bolnavul, în tăcere, colectează semnături pentru a înregistra candidatura sa. Şi tot în tăcere cară spre Aeroport geamantanele, care o fi pline cu bani, cu aur sau cu aer, nu ştim. Pentru că omul tace.
Din lista marilor tăcuţi nu a fost niciodată devansat Nicolae Timofti. Deunăzi, a fost iar întrebat de către jurnalişti, unde e miliardul şi ce face Preşedinţia ca să găsească vinovaţii. Preşedintele Timofti a tăcut întâi, apoi a zis franc: „Eu acum am altceva de făcut”. Jurnaliştilor ar trebui chiar să le fie ruşine, cum au îndrăznit să spargă liniştea prezidenţială?
Şi la final, vom încheia acest text meditând în tăcere la ultima propoziţie scrisă de Vlad Plahotniuc în textul său pentru Europolitics din noiembrie 2014: „Noi, moldovenii, avem o vorbă: hai să hrănim întâi vaca şi să nu ne îngrjim deocamdată de viţelul care-o să vină”.
Marian Şura-Mura
